duminică, 18 decembrie 2011

Piticii care înfruntă viaţa cu zâmbetul pe buze

Am ajuns la Buesti vineri dupa amiaza. In curtea gradinitei erau doi pusti care se jucau foarte fericiti cu un disc rupt de pick-up. Unul il arunca, celalalt incerca sa -l prinda. Uneori alergau dupa el, cine ajungea primul castiga.

Erau atat de bucurosi in joaca lor! Si m-am gandit ca sunt copii care se bucura cu atat de putin si altii care au de toate si nu se mai bucura de ceea ce primesc. Mi-ar placea sa pot descrie fericirea de pe chipul celor care au primit cadouri de la Mosu' sambata trecuta. Nu cred sa reusesc.
M-au impresionat povestile catorva copii, despre care am vrut sa scriu de cand m-am intors, insa nu am apucat. Acum am 5 minute libere (sper!) si as vrea sa va povestesc despre Cosmina, Irinel, Veronica si Stefania.  

Cosmina (cea in rochita roz) este o fetita draguta de la grupa mare pregatitoare. Si-a dorit de la Mos Craciun doi caluti. Toata lumea s-a intrebat de ce vrea doi caluti si nu un calut si o papusica sau altceva. Insa, toti au vazut cat a fost de fericita cand i-a primit. Am aflat raspunsul abia luni, cand mergand la gradinita, i-a spus doamnei ca ei i-a adus Mosul calutii doriti: unul era pentru ea si al doilea pentru fratiorul ei mai mic, de 2 ani. S-a gandit sa ceara si pentru el, sa nu cumva sa fie uitat si sa nu aiba cu ce sa se joace. 

Irinel are 4 ani, mai are un frate, care este la scoala si sunt crescuti de bunici. Parintii lor s-au despartit. Din cauza violentei tatalui, mama a plecat de acasa si i-a lasat pe cei doi baieti cu bunicii din partea sotului. Tatal lui Irinel s-a recasatorit si a plecat de ceva timp de acasa, bunicii nu stiu unde. La serbare am observat un baiat de vreo 7-8 ani prin sala si l-am intrebat pe cine cauta. Mi-a raspuns simplu "Il caut pe Irinel, sunt fratele lui." Pentru mine Irinel era unul dintre copiii cu o situatie foarte grea in familie, care urma sa primeasca un pachet in plus. Am uitat sa spun, ca spiridusii au facut ca 9 familii , dintre cele mai nevoiase sa primeasca si cateva alimente de baza. Toate pachetele pentru familiile nevoiase au fost impartite de sambata, a ramas o singura punga , cea a lui Irinel. Dna educatoare mi-a spus ca la Irinel nu au venit parintii, ci doar fratele, de aceea nu au putut sa i-o dea. Abia marti, dupa ce a fost chemat la gradinita special, bunicul a luat pachetul. A plans mult batranul, nu ii venea sa creada bucuria ce s-a abatut asupra sa, a multumit si a promis sa trimita punga inapoi dnei educatoare. (era o punga mare de Carrefour, un lucru asa banal pentru noi, pentru el insa asa important!). Aceasta l-a asigurat ca va transmite multumirile celor care au contribuit la bucuria familiei si i-a spus ca poate pastra linistit punga. 


Veronica are 6 ani si e crescuta de bunica ei. Mai are 2 frati, insa acestia sunt in plasament. Mama a plecat de acasa, iar pana anul acesta Veronica s-a aflat in grija tatalui, violent de multe ori. Nu a lasat-o niciodata la gradinita, desi dna educatoare a insistat foarte mult. Au existat plangeri ale vecinilor si bunicii si, in urma unei anchete sociale, s-a decis ca Veronica sa mearga si ea intr-un centru de plasament. Ea nu a rezistat acolo, ca fratii sai, a vrut la bunica si cei de acolo au ascultat rugamintile ei. Din toamna, Veronica a venit zilnic la gradinita si, desi situatia bunicii este una foarte grea, aceasta incearca sa nu o priveze de aceasta bucurie ei.  Bunica nu stie ca Veronicai ii trebuie ochelari, dna educatoare a observat ca ea nu vede bine si, dupa vacanta, ii va spune acest lucru. Nu a vrut sa ii incarce sarbatorile cu o grija in plus. Veronica si-a dorit de la Mosul o papusica, isi cunostea situatia de acasa si ca s-ar putea sa nu poata sa ii aduca nimic. A primit si un urs urias de plus. Iar bunica a primit si un pachet cu mancare, lucru care a bucurat-o foarte mult. 

Pana sa trec la urmatoarea poveste, trebuie sa fac o rectificare. Fetita despre care am povestit aici era Stefania, nu Veronica. Stiam de amandoua, le stiam situatia in mare, dar le-am incurcat. Mii de scuze.



Stefania este o fetita de 5 ani, nou venita la gradinita. Parintii si fratii sai au fost dati afara din casa bunicii, acum locuind la o matusa, in Buesti. Sunt 6 copii la parinti, tatal a lucrat toata toamna "cu ziua" prin sat, iar mama este casnica si are grija de pitici. Sora cea mare a Stefaniei este bolnava de inima, a si fost internata vreo cateva zile, chiar inainte de serbare. Ce mi-a placut mie la Stefania si mama ei, pe care le-am cunoscut la serbare a fost faptul ca erau curate si cu foarte mult bun simt, ca toti copiii din Buesti. Ce m-a impresionat a fost imaginea mamei, care pe frigul din dimineata aceea , venise incaltata cu niste papuci de guma. Nu avusese cu ce sa se incalte. Stefaniei i-a luat dna educatoare o hainuta groasa si o pereche de cizmulite din banii stransi de Lili si Ramona. Le-am povestit ca venea la gradinita intr-o geaca de blugi pentru un copil de 3 ani si in niste tenesi. De cand a venit la gradinita, Stefania nu a avut pachet, insa parintii s-au ingrijit sa ii cumpere o parte din rechizite, sa nu simta foarte mult diferenta fata de ceilalti copii. 
Ar fi mult de povestit de copiii de acolo, toti au o situatie grea in familie, fiecare in parte poate reprezenta un "caz", i-am ales pe cei patru pentru ca m-au impresionat cel mai mult. 

Mi-au placut pentru ca erau frumosi, veseli, nerabdatori sa isi vada cadourile, mi-a placut bucuria de pe fetele lor cand au primit darurile de la Mosu', mi-au placut ca sunt copii. Mi-au placut si mamicile pentru ca s-au pregatit si ne-au asteptat atat cat au putut ele de frumos: s-au mobilizat si au spalat fete de mese si de scaune, au aranjat sala de festivitati, au aranjat in gradinita, au facut prajituri. Multumim penru primire!

ps. Multumesc celor care au contribuit la bucuria acestor copii si parinti, inca o data Multumesc pentru Ramo, Lili, Cili, Alina, Ali G, Alex si craciunitele (scuze, dar nu am retinut numele), Diana, Florina, Inge, Oana N, Oana S, Corina si Nicu, Simona si restul pe care nu ii stiu eu.


joi, 15 decembrie 2011

Poveste din Buesti - Un Mos darnic, copii fericiti. Va multumesc!


Sambata a fost o zi frumoasa la Buesti, dar destul de friguroasa. La 9 dimineata, atunci cand am ajuns noi, se simtea in aer un miros de fum, asa cum numai la tara, iarna, se simte. Miros pe care eu il asociez de fiecare data cu Craciunul si cu "acasa". Asta m-a facut sa intru un pic in pielea copiilor care se revarsau, unul cate unul, de pe ulitele satului. Erau atat de frumosi, atat de curati , atat de aranjati si mai ales, atat de nerabdatori sa il intalneasca pe Mos. Stiau ca vine si se pregatisera cu hainute de sarbatoare, poezii, cantece si multa voie buna sa il intampine. Fiecare purta in gand o dorinta sau mai multe, pe care sperau sa le indeplineasca batranelul venit, in ziua aceea geroasa, dar senina, de iarna, tocmai de la Polul Nord, pentru ei.
Prima fetita care a ajuns la gradinita a fost Alexandra, de la grupa mare-pregatitoare. Asa mi-a fost de draga cand am vazut-o! Era imbracata in costum national si parea tare mandra de asta. Pentru ca, de Mos Nicolae au avut sezatoare, unii copiii au venit imbracati in costume nationale. 

Am incercat sa vorbesc cu cat mai multi copiii, insa, de departe cea mai vorbareata a fost Patricia. Era imposibil sa nu o remarci, avea o rochita rosie si o bentita cu un pampon intr-o parte. Cand am intrebat-o daca nu moare de frig, mi-a raspuns cu zambetul pe buze, ca nu, s-a aranjat asa pentru ca vine Mosul si trebuie sa fie frumoasa. Si chiar era... Ca sa fie sigura ca nu o uita s-a asezat chiar langa batranel, caruia i-a spus ca ea il tine minte de anul trecut.

Pe la ora 11, Mosul, alaturi de 5 craciunite frumoase si vreo 20 de spiridusi draguti si veseli si-au facut aparitia in sala de festivitati. I-au intampinat 3 pitici imbracati in costume nationale, si i-au servit cu colac de casa si sare. Copiii erau deja sus pe scena, pregatiti sa inceapa spectacolul, insa cu greu s-au abtinut sa nu atace cutiile de jucarii, pe care spiridusii le-au pus in fata scenei. Nu trebuie sa va spun ca nu vazusera atatea jucarii in viata lor si ca bucuria li se citea pe chipuri. 

Au inceput sa recite, sa cante, care mai de care mai frumos si mai hotarat sa il impresioneze pe Mos. Au si reusit, daca ne gandim, ca Mosul a facut ca fiecare pitic sa primeasca exact ce a scris in scrisoare ca si-ar dori. Pentru asta multumim mult lui Alex si prietenilor lui pentru gestul pe care l-au facut.

Pentru ca au fost doua gradinite, dupa terminarea programului pregatit, copiii de la Buesti au coborat de pe scena, lasandu-i pe cei de la Marsilieni sa ne arate ce stiu. A fost un pic cam greu sa ii dam jos de pe scena in conditiile in care nu primisera nimic de la Mosul. De pe scena au plecat, dar de langa jucarii, nu. Nu i-au mai interesat de parinti, de bunici, pur si simplu nu se puteau dezlipi de cutiile pline cu jucarii. Daca batranelul se razgandea si nu le mai dadea nimic? Asa ca ,au tinut sub asediu scena si pe Mos, sa nu cumva sa le scape cadourile printre degete.Craciunitele au incercat sa ii tina de vorba, insa gandul si mai ales ochii le erau la cadouri.

A venit, intr-un final, si momentul mult asteptat. Bucuria ce i-a cuprins este greu de exprimat in cuvinte. Fiecare era strigat si primea o punga cu dulciuri, carte de colorat, culori, suc, porto, caciula, fular, manusi, impreuna cu jucariile cerute in scrisoare. Erau asa fericiti ca le-au fost ascultate dorintele si ca au primit jucariile dorite! Parca nu le venea sa creada ca sunt ale lor si ca le pot lua acasa. 

Au trecut cateva zile de atunci, in care eu m-am tot chinuit sa termin postarea, copiii de la Buesti nu contenesc sa ii povesteasca doamnei ce le-a adus Mosu' si mamicile sa multumeasca celor care au contribuit la bucuria lor si a piticilor. 

Ps. Patricia a intrebat-o astazi pe dna educatoare oare de ce era Mosul asa de tanar?

luni, 5 decembrie 2011

Scrisoare catre Mosu'


Am promis ca o sa arunc un ochi pe scrisorile trimise de copiii din Buesti catre Mos Craciun. Am facut-o, insa abia acum reusesc sa scriu. Cam greu cu mamicia asta, mai ales de cand bebelusul incepe sa se intoarca intr-o fractiune de secunda, de te lasa fara cuvinte si mai ales, fara pic de timp liber. 
Dar, sa revenim la ale noastre. O sa va povestesc un pic in ce stadiu suntem. Dupa ce am gatit, unele dintre noi si prajiturit, altele, am reusit sa strangem ceva banuti pentru copiii. Eu am reusit sa adun un sac de hainute, ciorapei pentru pitici, de la nasica lui Alice. Mai am o promisiune de la Corina, insa hainutele de la ea le iau abia vineri, atunci ne intalnim. Corina si sotul ne-a ajutat cu rechizite pentru pitici si materiale didactice, pe care doamnele educatoare le-ar fi cumparat din banii lor. Multumim Corina si Nicu. Cu fetele de la Because we care, am vorbit si sunt pe ultima suta de metri cu pregatirile. Saptamana aceasta mai asteapta de la cei care vor sa ne ajute,  banuti, hainute si jucarii. Iar intr-una din seri, spiridusii vor pleca la cumparaturi si vor pregati totul pentru ca sambata, tolba Mosului sa fie cat se poate de plina. 

             Pusculita Mosului e un pic mai plina
             Because we care

Sa nu credeti ca la Buesti e liniste. De Mos Nicolae au sezatoare, copiii, mamicile, bunicile vor fi toti imbracati in costume nationale, vor canta colinde, vor spune ghicitori si zicatori. Saptamana viitoare o sa vin cu poze si o poveste despre cum a iesit. Piticii sunt nerabdatori sa vina Mosu', iar mamicile si educatoarele sunt emotionate sa iasa totul bine si se pregatesc sa isi primeasca oaspetii cu cateva surprize "rustice".
Pentru ca am ajuns la capitolul scrisorelele copiilor, trimise de doamna tocmai la Polul Nord, trebuie sa va spun ca doamnele au insistat foarte mult ca fiecare sa spuna o singura dorinta / jucarie pe care sa o primeasca de Craciun, mai ales ca posibilitatile Mosului lor sunt foarte reduse. Unii au reusit sa se limiteze la o singura jucarie, altii, in schimb nu s-au putut abtine si , ca orice copil, au mai adaugat cel putin cate o jucarie. 
,Grupa mare-pregatitoare isi prezinta dorintele: o masina cu telecomanda (Stefan), un dinozaur (Cristi), un tir, o sabie cu armura (Catalin),un calut si o papusa (Stefania), un calut, un microfon si 2 papusele (Patricia), o papusa (Veronica), 2 caluti (Cosmina), un tractor (Gabi), un tractor cu remorca, disc, plug (Vasilica), o papusa cu carucior (Mihaela), un joc de constructii, cuburi de lemn (Valentina), o papusa (Mariana), un microfon si o papusa Hannah Montana (Alexandra). 

Cei de la grupa mica-mijlocie ar vrea: cuburi de construit si animale de plus (Andrei), o papusa mare (Irina), un catelus (Rodica), o bentita de par, carti de colorat si jucarii (Cristina), o masina rosie, un tractor (Laurentiu), un elicopter si 4 carti de colorat (Alex, nu ma intrebati de ce 4, poate mai are niste frati acasa!), un ATV (Irinel), o masina de politie rosie (Adi), o carte (Carmen), o papusa care merge singura (Nicoleta), o masina albastra (Andi). 

Nu am reusit sa fac rost , in timp util, si de dorintele copiilor din Marsilieni , insa sunt sigura ca se vor bucura foarte mult de tot ce vor primi de la Mosu', mai ales ca e mult mai bogat decat ar fi fost (daca ar fi fost) in mod normal la ei. Listele o sa le trimit pe email spiridusilor si sunt sigura, ca in masura in care vor putea, vor tine seama si de dorintele piticilor. 


Veronica este o fetita de 5 ani care provine dintr-o familie cu mai multi copiii, familie care a fost alungata de acasa de bunica si care acum a fost primita de o ruda indepartata la Buesti. In prima zi de gradinita a venit cu ghiozdanelul gol si de atunci doamna educatoare ii cumpara in fiecare zi ceva de mancare. Ramo, Lili si Alina au reusit sa stranga niste banuti si i-am cumparat o geaca groasa si o pereche de ghetute imblanite (venea la gradinita in tenesi si o geaca de blugi pentru un copil de 3 ani).Isi doreste o papusica, dar isi constientizeaza foarte bine situatia si de aceea o intreaba pe doamna daca crede ca a fost destul de cuminte si mai ales, daca e vreo sansa sa vina si la ea Mos Craciun. I se raspunde afirmativ de fiecare data, dar a doua zi nu uita sa puna aceiasi intrebare. Abia astept sa o cunosc si sa vad cum va reactiona cand va fi fata in fata cu Mosul. Pentru ca la Veronica va veni Craciunul cu bucurie si nu numai la ea, trebuie sa le multumesc fetelor de la Because we care, Ramo, Lili si Alina.

duminică, 4 decembrie 2011

Jurnal de bord- diversificarea- noutati de pe frontul de vest

Suntem in luna a doua de diversificare si parca stam un pic mai bine. Nu am mai scris despre asta pentru ca am asteptat sa vad cum evoluam, sa nu ne laudam prea repede. Dupa ce in prima luna a fost greeeeuuuuu, luna aceasta am inceput sa ne "miscam" mai bine. Pentru ca am avut probleme la inceput, cantaresc totul, prin urmare sa nu va speriati ca stiu exact cat mananca pitica in fiecare zi. Cantaresc totul in fiecare zi. Vorba Corinei, as fi in stare sa cantaresc si "aerul din lingurita". 

               Intalnirea cu Alice 
 
Daca in prima luna manca la micul dejun, cca 90 g de mar cu para, acum mananca cca 200 g, +/- 10 g. Cea mai mare realizare a noastra este pranzul. Am inceput si continuat, timp de o luna, cu 20 g si restul supa "chioara" si laptic. Recordul personal la intalnirea cu dna dr, de pe 15 noiembrie, era 30 g supa crema. I-am explicat eu atunci, cum m-am gandit sa ii pun in biberon si niste supa strecurata si sa bea mai usor. Mi-a spus ca supa "clara" (asa se spune in spital) nu o ajuta deloc, prin urmare, trebuie sa incerc sa ii dau mai multa supa crema. Usor de zis, foarte greu de facut. Norocul meu a fost Corina, care mi-a soptit un mic truc : sa pun in supa crema o masura de lapte praf si s-ar putea sa am succes. Ei bine, daaaaaaaaaaaa! am avut mare succes, acum Alice papa cca 200 g la pranz. Am reusit sa eliminam, dupa aproape 2 luni de diversificare, lapticul de la micul dejun si pranz. 

Perioada de inceput nu e usoara, dar cand lucrurile incep sa se "miste", apar si bucuriile. Revenim :)