Ta-ta, ta-ta :)

Va povesteam prin decembrie ca pitica noastra spus primul cuvant din viata ei: ma-ma (aplauzele sunt binevenite pentru incurajarea mamei, avand in vedere ca ma striga doar cand plange si vrea ceva!), saptamana aceasta, miercuri a spus pentru prima data ta-ta. 

Cititi si Sase luni cu Alice

             Copilul invata sa se exprime 

             Intalnirea cu Alice 

Dupa ce a mancat supa de legume, am pus-o in pat sa traga un pui de somn. Am plecat din dormitor sa o las sa adoarma, dar nu prea avea chef si s-a apucat de joaca. Tot vorbea ea cu prietena ei FIFI, radea, gonganea si la un moment dat o aud: ta-ta-ta-ta. Am crezut ca nu aud bine. Ciulesc urechile si dupa alte ba-ba-ba, da-da-da, din nou, ta-ta-ta. 

Am sunat sotul si l-am anuntat marea veste A fost entuziasmat, dar si mai bucuros a fost cand a auzit-o a doua zi spunand clar TA-TA-TA-TA!

Viscol si ninsoare in Baragan/ "SENZATIONAL"

"A-nceput de ieri sa cada cate-un fulg..." si s-a transformat in viscol. 

De doua zile e viscol in Bucuresti si in tara, iar televiziunile parca au luat-o razna. Ne tin numai in breaking news si ne tot spun ei cum e cu iarna. Suna in disperare la autoritati, care prezinta situatia, dar nici aia nu prea au ce spune pentru ca pe viscol lucrurile sunt in continua miscare. 

Nascuta in Baragan, toate iernile copilariei si adolescentei mele au fost in mijlocul viscolelor si nu era an sa nu avem cel putin 2-3 pe iarna. Desi eram mici, cand se anunta la meteo viscol, stiam clar ca trebuie sa ne pregatim: se aduceau lemne in casa, se cumpara paine mai multa si cele necesare pentru mai multe zile si nu mai ieseam din casa. Stiam cand a inceput, insa nu stiam cand se termina. Sa nu credeti ca noi copiii nu ne pregateam, evident, de mai multa joaca, pentru ca cel putin pentru cateva zile drumurile erau blocate si nu se circula. Prin urmare, ne astepta o minivacanta, pe care o savuram din plin. De altfel, nu priveam cu tristete sfarsitul vacantei de iarna, pentru ca stiam sigur ca mai urma cel putin una, mai scurta, ce-i drept. 

La fiecare viscol casa noastra (este la marginea satului) era astupata de troiene, mari, cat ea de mari. Stiu ca intr-un an m-am trezit pentru ca ma saturasem de somn si nu se mai facea ziua. Am iesit din camera si mami mi-a spus ca e demult zi, doar ca toata casa e prinsa intr-un troian mare. In acel an, singurul, de altfel, au venit vecinii sa ne scoata din casa. Pe langa joaca la gura sobei, ne placea sa stam la geam si sa vedem cum dau ai nostri zapada. Aveau niste lopeti de lemn (pal) cu care taiau niste cuburi imense, cel putin asa ni se pareau noua. Dupa ce se potolea viscolul ieseam din casa. Ai mei se grabeau sa ajunga la animale, care erau prinse in grajdurile astupate de nameti. Iar noi, eram la derdelus,  varful lui era in varful casei. Astea erau iernile in copilaria mea. 

Nu vreau sa prezint o imagine idilica a Baraganului. E greu, e foarte greu sa  traiesti acolo, in plin camp, insa ce vreau eu sa spun este ca oamenii de acolo sunt obisnuiti si nu sunt deloc surprinsi si panicati de ceea ce se intampla. E o regula nescrisa sa nu circuli cu masina in acele zone, mai ales cand pe toate canalele media se anunta cod portocaliu. Daca nu ai incotro, asta e, pleci, dar daca ai de ales, poti sa mai astepti un pic. 

Sincer, as vrea sa ii vad pe acesti domni/doamne, care comenteaza panicati la televizor de doua zile si nu se mai opresc, macar vreo 2 ore in viscol. Sa vedem ei cum ar actiona. Se pare ca tot ce fac cei de acolo, autoritatile nu fac bine: daca se duc sa dezapezeasca , nu ajung in timp util, daca asteapta sa se opreasca viscolul (exista sanse mari ca masinile de dezapezire sa fie prinse la mijloc si sa nu se mai poata deplasa), iar nu e bine, daca  nu intervine armata, de ce nu intervine, daca intervine, " boc scoate tancurile in strada". Sunt in cautare de senzational si nu stiu cum sa il atinga mai repede. Parca nu mai au masura si nu fac decat sa sperie lumea si mai rau.

Bucurestiul in imagini in perioada Unirii de la 1859

De ziua Unirea Principatelor Romane, m-am gandit  sa ne intoarcem in timp si sa va ofer cateva imagini cu oamenii Bucurestiului in vremea lui Cuza.
                                             

 

chiabur (taran instarit) valah 

 

evreu batran

Negustor din Bucuresti

Bucuresteanca nobila

Moda pariziana - Bucuresti 1860

Copilul invata sa se exprime

Alice, care tocmai a implinit 7 luni, a inceput sa prinda glas de 2-3 zile. Va povesteam aici ca pe 3 decembrie a spus prima data ma-ma. Am recunoscut ca spune ma-ma doar cand plange, are o suparare sau o doare ceva. De vreo cateva zile e din ce in ce mai guraliva si ne spune tot felul de lucruri pe limba ei. Nu doar cand e suparata si ne cearta, ci si cand e vesela si vorbeste cu prietenii ei. Cand e suparata ne cearta cu un glas mult mai ridicat decat plange.

Incepe sa fie din ce in ce mai constienta de ceea ce vrea. Spre exemplu, ieri prinsese pieptanul ei, nefolosit de altfel si vroia sa il roada. I l-am luat, oferindu-i altceva, ca si pana acum, dar astazi a inceput sa planga. Cand i l-am dat inapoi s-a oprit din plans si s-a bucurat. Prin urmare, domnisoara noastra incepe sa stie ce vrea si sa si exprime foarte clar asta. 

Se si misca mai bine. Incearca sa se ridice sa mearga de-a busilea, insa nu reuseste. Cred ca e un pic prea greu funduletul. Prin urmare, aluneca, o ia inapoi, se supara, se agita, o ia de la capat si daca nu reuseste nimic (pentru ca e prea obosita uneori) incepe sa planga. Ca sa nu mai stau cu inima cat un purice, am pus o patura pe jos , jucariile tot acolo si copilul e liber sa se miste cat vrea, in ce directie vrea. 

Creste incet, incet fara sa ne dam seama :) 

Protest 15 ianuarie 2012- intrebari fara raspuns

Ma uit inca la imaginile din piata de aseara si parca tot nu imi vine sa cred. Nu inteleg cum au ajuns huliganii in piata in mijlocul protestatarilor pasnici. Am pus un film de pe www.gandul.info, in care se vede clar cum se infiltrau printre manifestanti. La A3 (si nu sunt mare fan!) s-a anuntat cu ceva vreme inainte de a ajunge ei in Piata ca se indreapta inspre acolo. 
Cand purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Capitalei a fost intrebat ce informatii are despre participarea acestora la miting, a raspuns ca nu trebuie sa apara la televizor decat informatii probate si nu trebuie sa se induca populatia in eroare. Ei bine, informatii probate sau nu, huliganii au ajuns acolo. Erau un grup compact, nu foarte multi (cu mult mai putini decat la un meci de fotbal) si oricine ar fi vazut manifestarile lor de pe stadioane i-ar fi putut recunoaste usor. Am vazut imagini la televiziuni aseara si se vedea clar cum in mijlocul oamenilor din piata a aparut "din senin" sau nu, un grup care scanda si sarea, ca in galerie. Si atunci am cateva intrebari :

1. cum de au fost lasati sa ajunga pana acolo? (sunt foarte usor de recunoscut si mereu se deplaseaza in grup, ca sa nu mai vorbim ca jandarmii, "prietenii lor fiind, ii recunosc foarte repede)

2. cum de Jandarmeria nu i-a extras dintre manifestanti, inainte de a se produce incidentele? (cand i-ai vazut acolo, sa fii nebun sa nu stii ce urmeaza)

3. de ce i-au lasat sa-si faca numarul intre Universitate si Unirii pana spre Tineretului? Asta in conditiile in care tot de la tv aflam cum jandarmii sunt pe toate strazile mici ce duc spre Piata Universitatii.  Ei bine, cand a fost nevoie de ei nu au intervenit in forta, asa cum ne asteptam.

4. Daca la un meci de fotbal poti elibera o galerie de 5000 de ultrasi cu 100-150 de jandarmi in 10 minute, cum de aseara, in piata, atatia jandarmi cati erau nu au putut sa ii anihileze?

5. De ce ii lasi sa mearga spre Unirii liberi, fara sa trimiti cativa mascati (cati vrei tu!) sa coboare dinspre Tineretului spre Unirii si sa ii prinda pe baieti ca intr-un cleste?

Si toate aceste intrebari care ma chinuie de aseara ma fac sa ma gandesc la un singur raspuns: huliganii au intrat si au produs toate violentele si nebunia doar cu acordul fortelor de ordine. I-au lasat sa se dea in spectacol si apoi i-ai prins si dus in duba. 

Au patit oare ceva? 
Asta seara , dupa experienta celor doua nopti vom vedea aceleasi fete printre manifestanti? Mi-e teama ca da

Vacanta de iarna in doi

Ce am invatat eu de cand am devenit mama, pe langa toate cele legate de copil, este sa apreciez fiecare moment in care sunt doar eu cu sotul meu. Acum, parca mai mult ca altadata, savurez fiecare clipa in care sunt singura cu el si imi place fiecare lucru minor pe care il facem: sa ne uitam la tv, dupa baia copilului, sa povestim de peste zi, sa luam micul dejun impreuna si multe altele. Si cum parintii sunt cei care ne inteleg si ne sustin mereu s-au gandit sa ne faca o surpriza de sarbatori si sa ne trimita la Brasov , fara copil , timp de 3 zile, sa trecem in noul an, fara grija pampersului sau a hranitului de la ora 5 dimineata. Si s-au gandit foarte bine!

Am plecat pe 30 decembrie, pe la pranz, la Brasov, impreuna cu sora mea (si Rares a ramas tot la parintii mei), la ea acasa. Ce-i drept ca la inceput, in primii 100 de km, ni s-a parut destul de ciudat sa nu o avem pe Alice cu noi, eu sa nu stau in spate alaturi de ea si ne-am dezmortit destul de greu. Insa,  de la Ploiesti ne-am dat seama ce se intampla de fapt: eram in vacanta!

Cititi si Mic dejun romantic

            Cu fetele in oras 

            Pasiune pentru handmade- Cili 

Pentru prima data in acest an, plecam in vacanta si pentru cateva zile, 3 la numar, scapam cumva de grijile de fiecare zi. Prin urmare, ne-am pus in cap sa ne distram cat putem noi de bine. Parca eram niste copii tinuti din scurt de parinti si acum scapasem din lesa. Am sunat un prieten, i-am spus ca vrem sa ne vedem mai pe seara. Asa a si fost. Drumul a fost unul scurt, pe la Cheia, pe unde a fost super liber. Ne-am oprit un pic la Carrefour, un pic prin Mega, unde lucra sotia prietenului, am aranjat intalnirea si am plecat acasa la sisi sa ne pregatim de petrecereeeeeeeee! (cum ar spune nepotul). 

Am reusit sa intarziem la intalnire, din cauza subsemnatei (a trebuit sa ma aranjez si eu un pic, sa ma fardez....), dar in final a fost foarte bine. Am mers intr-un bar foarte intim si dragut din centrul Brasovului, am baut un ceai bun, am povestit, ne-am simtit bine. Am stat pana la 1 noaptea acolo, eu si Beea am plecat acasa, iar baietii au mers la un biliard. La ei seara s-a incheiat, spre ziua cu o shaorma faina, la poalele Tampei. 

A doua zi a trecut repede, la coafor, la calcat, la fardat si fuguta la restaurant pentru petrecerea nr. 2. Am petrecut pe cinste si de Revelion! Locatie faina, muzica buna, mancare si bautura multa si pentru toate gusturile, a meritat toti banii! Dar cel mai mult a meritat faptul ca nu am mai fost nevoite sa strangem masa, sa spalam vase, sa facem mancare si asta ne-a placut foarte mult. 

Pentru ca nu mai aveam multe zile de vacanta, doar una, pe 1 ianuarie ne-am intalnit din nou cu prietenii veseli, la un gratar. Am uitat sa spun ca sora mea sta la casa, in Schei si deci, ne-am putut permite acest lux. Am facut gratar, am baut un vin fiert si seara am plecat in club. Nu mai fusesem in club de la petrecerea burlacitelor pentru Cili (iunie 2010, parca). Am fost in Times, un club foarte fain, tot in centru. E cumva in stilul Music Club din Bucuresti, au si band, au si dj. Atmosfera a fost super, am dansat, am cantat si am baut cel mai bun Mojito de pana acum. Am terminat petrecerea pe la ora 2. A doua zi trebuia sa plecam acasa, la copil, sa fim fresh, pentru ca ei nu ii pasa cat ne-am distrat noi, daca ne-a placut sau nu, ea urma sa ne ia de proaspeti. 

Am ajuns spre seara in Slobozia, iar Alice ne-a intampinat cu cele mai dulci zambete de pana atunci si un cadou pe cinste: primul dintisor!

Sase luni, o clipa

Au trecut 6 luni fara sa imi dau seama. Acum 6 luni a venit in viata noastra Alice, o bebelusa de 3 kg si 48 cm (m-am cam stresat, recunosc, ca nu are si ea macar 50! Acum are 72, ceea ce e mult pentru varsta ei ). 

Prima intalnire nu mi-a spus mare lucru, ma dureau toate si nu ma prea puteam concentra la ea. Ba mai mult, ma enerva maxim o cojita de pe capul ei si faptul ca nu isi deschidea un ochi. A stat primele 2 zile la terapie intensiva si in inconstienta mea m-am gandit ca nu mai au cei din spital loc in patuturi si de aceea au pus-o pe ea acolo. A stat acolo pentru ca, exact ca si mama ei, avea extremitatile foarte reci mereu si incercau sa o incalzeasca. Primele 2 saptamani am avut ajutorul mamei. 

Cititi si Jurnal de bord-diversificarea- sase luni
             Raluca Uzum- un om, un doctor 
             Indiferenta fata de mamici 

Cand a plecat si a trebuit sa o schimb pentru prima data singura, m-am pus pe plans. Eram prea inceata si Alice a mea incepuse sa tremure de frig. Prima baita facuta de mine si Cristi a fost una usor cam lunga, eram doi parinti neindemanatici, doar nu spalasem vreun bebelus pana atunci. 

Au venit noptile de colici, in care ea plangea, dar in care, dupa ce ii dadeam sa suga, tatal, foarte intelegator cu mine, ma trimitea sa dorm si ramanea el cu pitica. A urmat perioada in care am avut probleme destul de urate pe piele, ea avand o piele atopica, dar s-au rezolvat. 

A venit botezul cu o petrecere de neuitat la Moeciu, unde ne-am simtit foarte bine. Nu a trecut mult de atunci si a inceput sa aiba probleme pe limbuta, niste afte care inca ne mai dau batai de cap. 

Au trecut toate asa repede, nu pot sa spun exact cand. Pot sa spun doar ca :

• a zambit prima data, cumva constient, si nu in somn, la 2 luni si vreo 2 zile,
• a inceput sa doarma toata noaptea de la 2 luni,
• a inceput sa gangureasca pe la 4 luni
• a fost foarte entuziasmata de salteluta cu jucarii agatate de ea tot de la 4 luni
• a inceput diversificarea cu mar si para fierte la 4 luni
• a inceput sa manance bine fructele si legumele de pe la 5 luni si jumatate
• a inceput sa rada de pe la 5 luni
• primul cuvant rostit a fost ma-ma pe 3 decembrie (nu va bucurati prea tare, spune mama atunci cand o doare ceva, plange si cere ajutor. Pentru asta se pare ca sunt mamele facute. Dar, eu tot m-am bucurat foarte mult)
• se bucura cand isi vede jucariile preferate  (elefantica fifi , soricica de la nasica, pingu, emily) de pe la 5 luni si jumatate.
• rade dimineata cand ne vede de la 5 luni.
• sta in leagan de la 4 luni si putin
• incearca sa stea in fundulet de la 4 luni, cu sanse mai mari de reusita de la 6 luni :)
• se intoarce pe burta de la 5 luni
• a luat prima cazatura la 6 luni, fara vreo 2 zile.
• a inceput sa se ridice in leagan pentru a apuca jucariile de deasupra de la 6 luni si putin
• a inceput sa misune prin pat de la 6 luni
• i-a aparut primul dintisor la 6 luni jumatate, pe 1 ianuarie 2012
• a stat prima data singura, cu mamaia la 6 luni jumatate pentru 3 zile si s-a descurat super! Ce-i drept, ca si parintii s-au descurat la fel de bine :)

Si pot sa mai spun ca un copil te face sa te bucuri din nou de fiecare lucru, oricat de marunt ar fi el.

Jurnal de bord- diversificarea- 6 luni

Nu am mai scris nimic despre cum stam cu mancare si trebuie sa recuperam. De la sase luni am introdus carnita si galbenusul de ou. Am inceput cu carnita de pui de curte, fiarta bine si mixata alaturi de legume in piure. A acceptat-o si o mananca bine. Au urmat, la cateva zile galbenusul de ou. Prima zi un sfert, a doua zi o jumatate, saptamana urmatoare 3/4 si un galbenus intreg. Galbenusul il manca de doua ori pe saptamana, iar in restul zilelor carnita. Si galbenusul, ca si carnita, il amestec in piureul de legume. 

Tot de la sase luni am inceput sa ii dau si fructele nefierte, ceea ce e o mare bucurie pentru mine(o jumatate de ora in plus de somn ). Am cumparat biscuiti fara gluten, asa ne-a recomandat dna dr. Ne-a explicat ca glutenul nu este asimilat de stomacelul copilului pana la varsta de 7.5-8 luni. Din aceasta cauza  copilul poate dezvolta intoleranta sau alergii. Deci, am fost frumusel si am cumparat biscuiti fara gluten, ieftini ca braga :( - 18 buc- 19 RON. Am gasit in DM biscuiti Dr Schar. Am vazut acum si la Mega, insa nu i-am vazut pe cei pe care ii folosim noi, deci nu prea stiu cat costa si acolo. Daca aflu, fac un update.  

Tot in perioada asta am introdus si cerealele fara gluten, normal. Noi ii dam de la Nestle, unele cu orez si trei fructe: mar, portocala si banana. Ii dau cereale cu lapte, in biberon.Cand fac 150 ml apa cu 5 masuri de lapte praf pun si 2 masuri de cereale, cand fac 180 ml de apa cu 6 masuri de lapte praf pun 2.5 masuri. Am observat ca mananca mai bine laptele cu cereale, ii place mai mult, mai ales ca am trecut la HA2, care nu ii prea place asa mult. 

Stam bine cu diversificarea si daca Mos Craciun nu s-a indurat sa ne aduca un dintisor, acesta a venit o data cu Anul Nou. Pe 1 ianuarie ne-a iesit primul dintisor. Nu am plans mult, am fost doar un pic mai agitate. 

Ps. In timp ce scriam aceasta postare, am observat ca a aparut si dintisorul nr. 2. Nu intelegeam de ce nu a dormit bine la pranz si e asa agitata. 

Sase luni cu Alice

 

Am vrut sa scriu aceasta postare pe 15 decembrie, atunci cand Alice a facut 6 luni, dar nu am apucat, fiind prinsa cu pregatirile pentru Craciun, cumparaturi, impodobitul bradului.... Sper sa apuc astazi sa postez ceva. Au trecut 6 luni jumatate de cand a aparut in viata noastra un bulgaras mic cu suflet. Daca la inceput, nu stiam ce simt, mai bine zis ce ar trebui sa simt, asa cum am povestit aici, acum pot sa spun ca o iubesc cum nu pot descrie in cuvinte. Mi-e atat de draga! De vreo 2 luni , ne rasfata in fiecare dimineata cu un zambet larg si cu o privire vesela. Asteptam in fiecare zi acest moment, ca niste copii care isi asteapta cadourile de la Mos Craciun :).

Cititi si Intalnirea cu Alice

              Incercarile vietii de mama- stecherul

              Mic dejun romantic

Sase luni alaturi de Alice a fost o perioada plina de provocari, insa nu ne putem vaita. Am inteles, in lunile scurse de cand s-a nascut pitica, ca limitele noastre pot fi duse foarte departe. Nu imi inchipuiam sa am nervii necesari sa cant vesela in fiecare zi, de cel putin doua ori, 6-7 cantecele, poate si mai multe (nu am apucat sa le numar!), pentru ca Alice sa manance sau sa se linisteasca. Cum nu credeam ca am sa fiu asa calma cand ii dau sa manance si ea tine gura inchisa strans, se apuca sa tuseasca (doar sa isi arate nemultumirea!) sau sa stranute, de fiecare data de doua ori, eu continuand calma sa ii servesc masa, desi ea incearca sa ma descurajeze cu fiecare gest. Nu stiam ca pot sa ma scol in fiecare noapte, uneori mai greu, e drept, sa ii pregatesc lapticul si sa ii dau sa pape, fara sa simt vreo frustrare.

A fost o perioada plina, am avut si momente mai grele, dar si foarte multe momente frumoase. Fiecare pas in evolutia ei ne entuziasmeaza atat de mult, cum nu imi puteam imagina. Sunt clipe in care stau si ma uit la ea si nu imi vine sa cred ca e copilul nostru, ca e asa vesela.

Inainte sa o am pe Alice, cand auzeam fraze de genul : "un copil e o minune", mi se pareau usor goale, facand parte, parca dintr-un discurs plin de sabloane. 

Insa acum stiu, simt, vad,  ca : Un copil e o minune, iar noi nu ne mai saturam sa o descoperim in fiecare zi!