Ma chinui sa scriu aceasta postare de cel putin o luna, insa mereu intervine ceva: ori nu imi gasesc cuvintele potrivite, ori ma lungesc prea mult si ramane nefinalizata si cand o reiau nu imi mai place, ori nu am timp cand bate la usa inspiratia :).
Alice isi sugea degetul de pe la 3,5 luni, dupa repetate episoade de iritatii ale limbii. La inceput mi-am facut ceva probleme, mai ales din cauza altora, insa cu timpul nu mi-a mai pasat si chiar mi se parea draguta cand o vedeam cum se linisteste atunci cand isi duce degetelul in gurita. Pana intr- o zi, pe la 1.9 luni cand ne-am intalnit cu dentista noastra si , fara sa stie ca ea isi suge degetul, i-a spus lui Alice: "ce-ti mai place sa mai sugi degetelul!" Moment in care m-am cam alarmat si m-am gandit ca nu daca ea a observat inseamna ca sunt deja ceva mici deformari. Prin urmare, am luat hotararea, de care ma temeam un pic, venise timpul sa scapam de degetel! Usor de spus, mai greu de facut.
Am tot citit pe internet "metode" si de la inceput am luat decizia de a nu folosi "clasicele": ardei iute, piper si alte mirodenii picante. Am hotarat sa incerc cu leucoplast, sa ii bandajez degetul "jucaus" cu speranta ca materialul textil o va deranja si va renunta. Pentru ca ii placeau inelele, m-am gandit sa ii prezint bucata de leucoplast pusa pe deget ca pe un inel. A fost tare incantata la inceput, mai ales ca mi-am pus si eu si seara, cand a venit tati acasa, a primit si el un "eunel". Totul minunat pana cand a venit ora la care noi ne pregateam in fiecare seara de somn si ea isi baga degetelul in gurita. Atunci a inceput scandalul, vrea eunelul jos, a inceput sa planga, s-a suparat. Dupa 20 de minunte de plans, am cedat si am spus ca o sa mai incerc cand ma voi simti pregatita. Nu a durat foarte mult pana cand mi-am luat inima in dinti, peste vreo trei zile am incercat din nou. Insa, atunci cand a inceput sa planga, am incercat sa ii distrag atentia cu altceva: i-am citit o poveste, i-am cantat, a cantat si ea, am mangaiat-o, pana cand a adormit fara deget in gura. Prima seara a fost un pic mai greu, a doua seara mai usor, pana cand dupa 2 saptamani Alice a renuntat de tot la suptul degetelului. Intre timp, eunelul a devenit din ce in ce mai frumos si mai indragit. L-am personalizat si am desenat pe el floricele, fluturasi, zambete.
Au trecut cinci luni, insa sunt nopti in care adoarme cu degetul aproape de buze, ca o amintire a unei mari iubiri :)
