Sambata a fost o zi frumoasa la Buesti, dar destul de friguroasa. La 9 dimineata, atunci cand am ajuns noi, se simtea in aer un miros de fum, asa cum numai la tara, iarna, se simte. Miros pe care eu il asociez de fiecare data cu Craciunul si cu "acasa". Asta m-a facut sa intru un pic in pielea copiilor care se revarsau, unul cate unul, de pe ulitele satului. Erau atat de frumosi, atat de curati , atat de aranjati si mai ales, atat de nerabdatori sa il intalneasca pe Mos. Stiau ca vine si se pregatisera cu hainute de sarbatoare, poezii, cantece si multa voie buna sa il intampine. Fiecare purta in gand o dorinta sau mai multe, pe care sperau sa le indeplineasca batranelul venit, in ziua aceea geroasa, dar senina, de iarna, tocmai de la Polul Nord, pentru ei.
Prima fetita care a ajuns la gradinita a fost Alexandra, de la grupa mare-pregatitoare. Asa mi-a fost de draga cand am vazut-o! Era imbracata in costum national si parea tare mandra de asta. Pentru ca, de Mos Nicolae au avut sezatoare, unii copiii au venit imbracati in costume nationale.
Am incercat sa vorbesc cu cat mai multi copiii, insa, de departe cea mai vorbareata a fost Patricia. Era imposibil sa nu o remarci, avea o rochita rosie si o bentita cu un pampon intr-o parte. Cand am intrebat-o daca nu moare de frig, mi-a raspuns cu zambetul pe buze, ca nu, s-a aranjat asa pentru ca vine Mosul si trebuie sa fie frumoasa. Si chiar era... Ca sa fie sigura ca nu o uita s-a asezat chiar langa batranel, caruia i-a spus ca ea il tine minte de anul trecut.
Pe la ora 11, Mosul, alaturi de 5 craciunite frumoase si vreo 20 de spiridusi draguti si veseli si-au facut aparitia in sala de festivitati. I-au intampinat 3 pitici imbracati in costume nationale, si i-au servit cu colac de casa si sare. Copiii erau deja sus pe scena, pregatiti sa inceapa spectacolul, insa cu greu s-au abtinut sa nu atace cutiile de jucarii, pe care spiridusii le-au pus in fata scenei. Nu trebuie sa va spun ca nu vazusera atatea jucarii in viata lor si ca bucuria li se citea pe chipuri.
Au inceput sa recite, sa cante, care mai de care mai frumos si mai hotarat sa il impresioneze pe Mos. Au si reusit, daca ne gandim, ca Mosul a facut ca fiecare pitic sa primeasca exact ce a scris in scrisoare ca si-ar dori. Pentru asta multumim mult lui Alex si prietenilor lui pentru gestul pe care l-au facut.
Pentru ca au fost doua gradinite, dupa terminarea programului pregatit, copiii de la Buesti au coborat de pe scena, lasandu-i pe cei de la Marsilieni sa ne arate ce stiu. A fost un pic cam greu sa ii dam jos de pe scena in conditiile in care nu primisera nimic de la Mosul. De pe scena au plecat, dar de langa jucarii, nu. Nu i-au mai interesat de parinti, de bunici, pur si simplu nu se puteau dezlipi de cutiile pline cu jucarii. Daca batranelul se razgandea si nu le mai dadea nimic? Asa ca ,au tinut sub asediu scena si pe Mos, sa nu cumva sa le scape cadourile printre degete.Craciunitele au incercat sa ii tina de vorba, insa gandul si mai ales ochii le erau la cadouri.
A venit, intr-un final, si momentul mult asteptat. Bucuria ce i-a cuprins este greu de exprimat in cuvinte. Fiecare era strigat si primea o punga cu dulciuri, carte de colorat, culori, suc, porto, caciula, fular, manusi, impreuna cu jucariile cerute in scrisoare. Erau asa fericiti ca le-au fost ascultate dorintele si ca au primit jucariile dorite! Parca nu le venea sa creada ca sunt ale lor si ca le pot lua acasa.
Au trecut cateva zile de atunci, in care eu m-am tot chinuit sa termin postarea, copiii de la Buesti nu contenesc sa ii povesteasca doamnei ce le-a adus Mosu' si mamicile sa multumeasca celor care au contribuit la bucuria lor si a piticilor.
Ps. Patricia a intrebat-o astazi pe dna educatoare oare de ce era Mosul asa de tanar?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu