Mai e asa putin si Alice implineste 1 anisor. Iar eu, de vineri, am inceput munca. Dupa mai bine de 1 an si jumatate m-am intors la birou si trebuie sa recunosc ca zilele dinainte nu au fost deloc usoare. Dupa ce saptamana trecuta ne-am relaxat la tara, saptamana asta a fost foarte incarcata si de evenimente si din punct de vedere emotional. Am avut ultimele intalniri cu bona inainte de a incepe sa stea singura cu Alice. Nu foarte multe, nu atatea cate mi-as fi dorit eu, lucru care m-a cam intors pe dos, insa sper ca pana in final sa fie totul ok. Ca sunet de fundal am avut agitatiei piticei provocata de un premolar care nu vrea in ruptul capului sa iasa si care i-a luat pofta de mancare si asa putina, dar i-a "oferit" un pic de febra la schimb (nu foarte mare) si un marait continuu.
Totul a culminat cu ziua de joi, cand bona a intarziat vreo jumatate de ora, de credeam ca nu mai vine deloc. Cand a ajuns ea, am vorbit un pic, dupa care am simtit nevoia de aer pentru a nu crea un conflict fara cale de intoarcere. Dupa ce m-am intors si evident, m-am calmat, am mai discutat inca o data, i-am mai amintit cererile mele, nu foarte multe si ne-am despartit prietene.
O durere groaznica de cap m-a acompaniat toata ziua iar, spre seara, pentru ca ma simteam deja "prea bine" m-a mai luat si o durere de gat cum nu am mai avut pana acum, si o stare de raceala, cu durere de oase si moleseala in tot corpul.
Desi am incercat sa imi pun ordine in ganduri, sa ma concentrez sa rezolv unele situatii pe care le consideram problematice, mi-am dat seama ca nu am nici o sansa pentru ca in capul meu era un mare haos si dovedeam o putere de concentrare egala cu 0. Singurele momente placute au fost plimbarea din parc, unde pitica s-a miscat in voie cu premergatorul si am dat-o in leagan, lucru care o incanta foarte mult.
Seara s-a incheiat "perfect"! Dupa o incercare nereusita de baie fierbinte impotriva racelii, m-am hotarat sa imi calc un tricou pentru a doua zi. Am introdus prelungitorul in priza si cand asteptam sa se incalzeasca fierul de calcat, am auzit un zgomot puternic, am vazut scantei (la propriu!) iesind din priza, fum, liniste , din nou scantei si in final, liniste de mormant. Un scurt circuit "nevinovat" a vrut sa ma ajute sa imi ordonez gandurile , emotiile pentru a doua zi. Nu a reusit!
A doua zi bona a ajuns la timp si s-a descurcat bine cu Alice. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu