miercuri, 6 aprilie 2016

A disciplina = A invata









Sambata aceasta am fost la Conferinta "Disciplina fără dramă" susţinută de Tina Payne Bryson, psiholog american, Directorul Departamentului de Parenting in cadrul Mindsight Institute. Ideea centrala a conferintei a fost cea care m-a atras cel mai mult: "DISCIPLINA= INVATARE". Desi "discipol"inseamna "invatacel", "elev", desi prin "discipline"intelegem materiile predate elevilor in scoli, atunci cand vorbim despre "a disciplina" ne gandim imediat la "cum sa-l facem pe copil sa inteleaga ca orice fapta rea a sa are o consecinta punitiva, o pedeapsa, o interdictie, o pauza disciplinara".


Atunci cand intervenim in comportamentul unui copil avem doua scopuri: unul imediat, de a "iesi"din situatia respectiva si al doilea, pe termen lung, acela de a-l invata ceva. Intrebarea pusa , pe buna dreptate sambata, a fost "ce vreau eu sa il invat pe copilul meu pe termen lung?" Ne dorim sa il invatam despre consecintele faptelor lui intr-un mod agresiv, prin pedepse, prin pauze disciplinare sau vrem sa ii dezvoltam abilitati cu ajutorul carora sa se controleze mai bine in perioadele de stres, sa se organizeze mai bine, sa comunice mai bine? 
Daca atunci cand am avea de a face cu un comportament "problematic"al copilului  nu ne-am gandi imediat "e un rasfatat, un mic sarlatan, vrea sa ne manipuleze, sa ne joace pe degete"si incerca sa fim un pic curiosi sa vedem "de ce a actionat copilul asa?, "ce l-a facut sa se comporte asa?" poate nu am mai actiona din impuls, intr-un mod agresiv.  Daca am lua in considerare ca e poate prea obosit, poate ii e foame, poate creierul lui nu e destul de dezvoltat pentru a actiona intr-un anume fel", multe din reactiile noastre nu ar mai fi sub imperiul primului impuls. 
De multe ori m-am gandit ca, daca piticii nostri ar actiona in momente dificile asa cum actionam unii dintre noi: tipand, lovind, umilind, pedepsind, noi, cei adulti, nu am fi deloc multumiti de comportamentul lor, am interveni imediat pentru a-i "disciplina". Stim ca pentru cei mici puterea exemplului este foarte importanta, ei copiaza comportamentul adultilor de langa ei. 
Noi vrem sa ii invatam sa fie draguti, sa comunice bine, sa nu loveasca, sa nu tipe, dar ce exemplu le oferim noi? Ce lectie invata ei de la noi?