Dupa o saptamana de vacanta...

A trecut o saptamana de cand Alice este in vacanta la mamaie si tataie si am inceput sa-i simt lipsa. Saptamana trecuta nu m-am resimtit prea tare, trebuie sa recunosc. Mi-am tot gasit de plimbat pe ici si colo. Am luat toate magazinele la rand, si cele din Sun Plaza, si pe cele din Grand Arena. Am vazut toate ofertele, unele mai bune, altele mai slabe, m-am plimbat, i-am cumparat cateva lucrusoare de toamna- iarna, am mai trecut o data prin magazine, am mai probat haine...nu mi-am cumparat nimic. Dupa aproape 2 ani de stat departe de magazine (9 luni de stat la pat si restul de luni mers prin mall, dar doar in scopuri precise si fara libertatea de dinainte de Alice) am simtit nevoia unei astfel de perioade, de libertate si asta s-a vazut dupa timpul pierdut pe acolo. 

M-am simtit bine, am luat o gura de aer binemeritata, spun eu, dar acum...Acum am vazut tot ce aveam de vazut, m-am plimbat cat am avut de plimbat, acum... imi lipseste. Am inceput sa imi fie dor de ea. 

In prima saptamana, prinsa si cu munca si cutreieratul prin magazine mi-am luat cumva gandul de la ea.(sunam de 2 ori pe zi) Cand ajungeam acasa, tarziu, ma uitam un pic la tv (politica) si apoi mergeam la somn. 

A trecut o saptamana asa si ma gandeam " oare mie nu mi se face dor de pitica?" Ei bine, mi s-a cam facut, destul de mult... Mi-am dat seama azi cand ma tot opream sa ma uit dupa fiecare copil de varsta ei pe care il vedeam, cand zambeam si imi venea sa vorbesc cu piticii intalniti pe strada. Am simtit insa si mai puternic lipsa ei astazi dupa amiaza, cand ma intorceam  de la munca si m-am intalnit cu Simo si cu Amedeea. Imi venea sa o iau in brate pe Amedeea, sa o pup, sa ma joc cu ea. Din pacate, pe ea o supara dintisorii, nu papa nimic, iar mami a ei e foarte trista si suparata.

Mi-a inima la loc, nu cred sunt o mama denaturata, careia nu ii e dor de copilul ei. Sunt doar o mama care era un pic obosita si care simtea nevoia sa aiba un pic de timp pentru ea, sa se relaxeze...

In acelasi timp, la Slobozia, Alice mananca bine, se joaca afara in curte, in piscinuta, se plimba cu tractorul lui Rares, iese la poarta la copii ("gasca"), mananca piersici din piersicul din curte, legume din curte, respira aer mult mai curat decat in Bucuresti, e vesela, se plimba prin casa si prin curte, a inceput sa se joace cu Rares (el incepe sa interactioneze si sa o perceapa ca pe un posibil partener de joaca ) si se iubeste non stop cu mamaie si tataie.

Joi seara plecam la tara :)

A inceput Olimpiada de Vara- Londra 2012!

Dupa o saptamana plina de politica, talk show-uri politice, asta seara s-a terminat campania pentru referendum (aleluia!) si a inceput Olimpiada. De fapt, asta seara la Londra, se desfasoara chiar acum spectacolul de deschidere al Olimpiadei de vara. Am intrat, parca, in alta lume, acolo se scrie cu adevarat istoria, nu pe meleagurile noastre intre Antena 3- Realitatea Tv si OTV.

Festivitatea este foarte frumoasa, grandioasa, plina de viata si de culoare. E ceva simplu si in acelasi timp complicat, eleganta, plina de lumina, de poveste, de muzica, dans, istorie, glume englezesti. Britanicii impresioneaza a cata oara lumea! Cred ca e cea mai frumoasa deschidere de Olimpiada pe care o urmaresc. Mi-a placut tot ce am vazut pana acum. Urmeaza parada sportivilor... succes tuturor, cei mai buni sa castige!

Spectacolul m-a facut sa deschid laptopul si sa scriu cateva randuri despre el, de cat de viu, actual, de elegant, de vesel este! Bravo englezilor, bravo celor care au conceput totul!

A venit vacanta...

Ei bine, dupa un an si o luna a venit vacanta. Alice a plecat in prima ei vacanta la "ma-ma-ieee" si "ta-ta-ieee", la Slobozia. Doua saptamani e libera sa se plimbe printr-o casa mai mare, prin curte, in picioarele goale prin iarba, sa faca baie in piscinuta- ciupercuta, sa observe catelul, puii, gainile, purcelul si evident, sa le vorbeasca pe limba lor. Si nu e singura in aventura ei, e cu Rares, verisorul care tocmai a primit in dar o surioara :).Are o "gasca" intreaga formata din verisori (Rares, Edi, Alex si de lunea viitoare si Ania ) si o multime de vecini. Ea e acolo vesela, linistita, dar ce facem cu parintii?

Noi am ajuns aseara de la tara si ne faceam planuri cum o sa ne apucam de-ale noastre abia la ora 22, uitand ca pitica nu mai e cu noi si nu mai avem cui sa ii facem laptele, baie, etc. Am ajuns azi de la munca, am deschis usa si am aruncat privirea, din reflex, spre scaunul de masa (de obicei o gasesc mancand) si iar nu era. In casa, nici o jucarie pe jos, nici un castronel scos din dulapul din bucatarie, toate hainele in dulap frumos aranjate. Patutul gol...liniste...doar Dumbo si Mica Sirena de pe perete pareau sa mai spuna ceva...Am mancat, am deschis calculatorul, am citit pe fuga mesajele (cum fac in fiecare zi), nu am raspuns la nici unul (de obicei nu am timp) si gata! Nu mai stiam ce sa fac, de ce sa ma apuc...eram singura dupa un an si o luna.

Prima zi de vacanta a lui Alice a trecut usor pentru ea si ciudat pentru noi...

Primii pasi

De vreo saptamana Ali a inceput sa faca primii pasi singurica. Nu foarte mult, insa atunci cand isi ia avant nu o mai opreste nimeni...poate doar oboseala. Totul a inceput cu cativa pasi facuti pe langa canapea, dupa care, incet, incet a inceput sa isi ia inima in dinti si sa mearga de la canapea la televizor. Acum suntem la faza in care mergem de pe hol pana in sufragerie, ceea ce pentru noi e foarte mult.

Data primilor pasi: 4 iulie 2012

Ce imi place?

Pentru ca tocmai a implinit 1 an si nu vreau sa uit cu ce se mai ocupa in aceasta perioada, m-am gandit sa notez pe aici. Deci, ce-i place sa faca in aceasta perioada? 

Sa mearga cu antemergatorul, sa rada, sa se joace, sa roada tot ce apuca, sa se plimbe, sa se dea in leagan, sa danseze, sa iti explice pe limba ei tot ce stie. Si daca nu ai inteles, iti mai explica o data si inca o data si mai si gesticuleaza. Are o pasiune pentru papuci, pantofi, rotile de la carucior, roade cam tot ce prinde, dar mai ales tot ce e mai plin de microbi.  

Stie sa iti arate ca e maaaare, ridicand ambele manute in sus, stie sa aplaude cand ii spui "bravoooo Alice!", stie sa spuna pa-pa , cand pleaca undeva sau de la cineva, stie sa spuna pa-pa, cand mananca (foarte curios , dar a pus accentul cum trebuie din prima clipa. Iti dai seama cand se refera la mancare sau cand isi ia la revedere de la cineva, doar din accent ), stie sa te pupe, chiar daca o face cu gurita larg deschisa. 
Stie sa spuna: apa, tataie, caca, papa, mama, tata, che-che (nu am inteles ce inseamna, cred insa ca in functie de situatie capata intelesuri diferite :)).

De saptamana trecuta a inceput sa isi dea drumul la mers. Ce-i drept pentru inceput, merge intre mine si Cristi, pe distante mici. Mai incearca si pe langa canapeaua din sufragerie. Ce imi place la ea este faptul ca e foarte perseverenta si nu se opreste de la prima cazatura. 

Roade magnetii de pe frigider, insa preferatul ei este cel cu Ania. Prin urmare, o declaram pe Ania invingatoare la puncte la concursul de cea mai pupata verisoara din familie.  Pe langa magneti a mai facut o pasiune din a scoate hainele din sifonier. Toate ce sunt calcate si frumos aranjate sunt scoase cu multa grija, studiate, urmeaza joaca propriu zisa si dupa ce s-a saturat de un body sau vreo salopeta, vine randul alteia. Daca nu ii ajung hainele din sifonier, trece la cele din masina de spalat, nu se plictiseste niciodata de ele. 

Dupa cum vedeti e din ce in ce mai ocupata, are o gramada de treaba si nu prea imi lasa timp sa mai povestesc foarte multe pe aici :)