Dupa o saptamana de vacanta...

A trecut o saptamana de cand Alice este in vacanta la mamaie si tataie si am inceput sa-i simt lipsa. Saptamana trecuta nu m-am resimtit prea tare, trebuie sa recunosc. Mi-am tot gasit de plimbat pe ici si colo. Am luat toate magazinele la rand, si cele din Sun Plaza, si pe cele din Grand Arena. Am vazut toate ofertele, unele mai bune, altele mai slabe, m-am plimbat, i-am cumparat cateva lucrusoare de toamna- iarna, am mai trecut o data prin magazine, am mai probat haine...nu mi-am cumparat nimic. Dupa aproape 2 ani de stat departe de magazine (9 luni de stat la pat si restul de luni mers prin mall, dar doar in scopuri precise si fara libertatea de dinainte de Alice) am simtit nevoia unei astfel de perioade, de libertate si asta s-a vazut dupa timpul pierdut pe acolo. 

M-am simtit bine, am luat o gura de aer binemeritata, spun eu, dar acum...Acum am vazut tot ce aveam de vazut, m-am plimbat cat am avut de plimbat, acum... imi lipseste. Am inceput sa imi fie dor de ea. 

In prima saptamana, prinsa si cu munca si cutreieratul prin magazine mi-am luat cumva gandul de la ea.(sunam de 2 ori pe zi) Cand ajungeam acasa, tarziu, ma uitam un pic la tv (politica) si apoi mergeam la somn. 

A trecut o saptamana asa si ma gandeam " oare mie nu mi se face dor de pitica?" Ei bine, mi s-a cam facut, destul de mult... Mi-am dat seama azi cand ma tot opream sa ma uit dupa fiecare copil de varsta ei pe care il vedeam, cand zambeam si imi venea sa vorbesc cu piticii intalniti pe strada. Am simtit insa si mai puternic lipsa ei astazi dupa amiaza, cand ma intorceam  de la munca si m-am intalnit cu Simo si cu Amedeea. Imi venea sa o iau in brate pe Amedeea, sa o pup, sa ma joc cu ea. Din pacate, pe ea o supara dintisorii, nu papa nimic, iar mami a ei e foarte trista si suparata.

Mi-a inima la loc, nu cred sunt o mama denaturata, careia nu ii e dor de copilul ei. Sunt doar o mama care era un pic obosita si care simtea nevoia sa aiba un pic de timp pentru ea, sa se relaxeze...

In acelasi timp, la Slobozia, Alice mananca bine, se joaca afara in curte, in piscinuta, se plimba cu tractorul lui Rares, iese la poarta la copii ("gasca"), mananca piersici din piersicul din curte, legume din curte, respira aer mult mai curat decat in Bucuresti, e vesela, se plimba prin casa si prin curte, a inceput sa se joace cu Rares (el incepe sa interactioneze si sa o perceapa ca pe un posibil partener de joaca ) si se iubeste non stop cu mamaie si tataie.

Joi seara plecam la tara :)

A venit vacanta...

Ei bine, dupa un an si o luna a venit vacanta. Alice a plecat in prima ei vacanta la "ma-ma-ieee" si "ta-ta-ieee", la Slobozia. Doua saptamani e libera sa se plimbe printr-o casa mai mare, prin curte, in picioarele goale prin iarba, sa faca baie in piscinuta- ciupercuta, sa observe catelul, puii, gainile, purcelul si evident, sa le vorbeasca pe limba lor. Si nu e singura in aventura ei, e cu Rares, verisorul care tocmai a primit in dar o surioara :).Are o "gasca" intreaga formata din verisori (Rares, Edi, Alex si de lunea viitoare si Ania ) si o multime de vecini. Ea e acolo vesela, linistita, dar ce facem cu parintii?

Noi am ajuns aseara de la tara si ne faceam planuri cum o sa ne apucam de-ale noastre abia la ora 22, uitand ca pitica nu mai e cu noi si nu mai avem cui sa ii facem laptele, baie, etc. Am ajuns azi de la munca, am deschis usa si am aruncat privirea, din reflex, spre scaunul de masa (de obicei o gasesc mancand) si iar nu era. In casa, nici o jucarie pe jos, nici un castronel scos din dulapul din bucatarie, toate hainele in dulap frumos aranjate. Patutul gol...liniste...doar Dumbo si Mica Sirena de pe perete pareau sa mai spuna ceva...Am mancat, am deschis calculatorul, am citit pe fuga mesajele (cum fac in fiecare zi), nu am raspuns la nici unul (de obicei nu am timp) si gata! Nu mai stiam ce sa fac, de ce sa ma apuc...eram singura dupa un an si o luna.

Prima zi de vacanta a lui Alice a trecut usor pentru ea si ciudat pentru noi...

Viata e mai dura decat pare...

Am lipsit ceva vreme de pe blog pentru ca am avut o perioada mai grea si am fost si plecata din Bucuresti. Dar pentru ca m-am intors, ma reapuc de scris si va povestesc cum a fost, la Buesti in vinerea dinaintea Pastelui. Am hotarat cu fetele de la Because we care sa ducem pachetul lunar cat mai aproape de Paste sa se bucure cele doua familii de sarbatoare, asa cum se cuvine. Si am ajuns impreuna cu Rares, Oana si Razvan, vineri dupa amiaza, incarcati cu mancare si cateva dulciuri pentru copii si ceva haine, pe care reusisem sa le mai strangem de la prieteni si familie. Am mers prima data la Veronica, unde am gasit-o impreuna cu bunica si cei doi frati ai sai. Dupa cum va povesteam aici, fata mai are 2 frati si cum ei au reusit sa se adapteze in centrul de plasament si bunica nu avea posibilitatea materiala de a-i creste, au ramas acolo si vin doar in vacanta. Veronica era vesela de vizita noastra, insa bunica parea destul de ingrijorata mai ales ca cei doi nepoti urmau sa ramana pentru 2 saptamani in grija ei si asta insemna doua guri in plus la masa. Am aflat dupa vacanta ca alimentele duse de noi le-au prins foarte bine, asigurandu-i bunicii linistea ca va avea cu ce sa ii hraneasca pe toti 3. Din pacate, tatal nu ajuta deloc la cresterea copiilor, ii aduce in vacanta la bunici si ii ia la sfarsitul acestora sa ii duca la centrul de plasament din Slobozia, iar mama, desi plecata in strainatate nu o intereseaza de cei 3 copii si nimeni nu prea stie exact cu ce se ocupa acolo. 

La final, am ajuns si la Stefi , care ne astepta cu sufletul la gura impreuna cu surorile sale. Alex, baietelul familiei dormea linistit, departe de orice fel de grija. 

Aflasem ca tatal s-a angajat in Bucuresti, lucru care m-a bucurat, insa aveau sa ma anunte ca a renuntat la job (maturator in sectorul 5), din cauza conditiilor inumane (locuiau 164 de oameni intr-o hala, nu aveau voie sa iasa de acolo cand doreau, erau paziti non stop). S-a imbolnavit grav si mai toti banii castigati acolo s-au dus pe medicamente. Intre timp s-a angajat din nou, in Bucuresti, in constructii, la o firma care izoleaza blocuri. Le-am dus mancare, dulciuri pentru cei mici, sa le facem o bucurie de Paste, haine, detergent de haine si de vase. Daca la prima vizita matusa "generoasa" nu si-a facut aparitia, acum a stat tot timpul pe un scaun foarte curioasa de ce am adus si mai ales, foarte atenta la ceea ce vorbeam cu ei. Oana, sora mea m-a intrebat, la plecare, daca nu cumva o sa le ia din mancare, iar eu i-am raspuns ca nu cred, desi se uita destul de ciudat si la noi si la pachete si cu o urma de invidie la toti cei 8 membrii ai familiei. Aveam sa aflu zilele acestea ca presimtirea Oanei s-a adeverit.

Batrana nu le-a cerut mancare, insa le-a cerut bani, banii pe care noi i-am adus. Aflase ea din sat, ca noi mai avem in grija o familie si stie sigur ca noi ducem si hrana si bani. Degeaba au incercam oamenii sa ii explice ca nu e adevarat, ca nu le aducem bani, a iesit un scandal monstru si totul s-a terminat cu alungarea din casa a celor 8 suflete. Copiii au fost adapostiti la niste vecini si parintii au dormit in noaptea de Inviere in curte. Au plecat ajutati de o doamna din sat cu bani, intr-un sat de langa Fetesti, Movila, acum stand intr-o casa batraneasca, fiind primiti acolo de un coleg al tatalui celor 6 copii. Eu am aflat ce s-a intamplat luni si abia astazi am reusit sa vorbesc la telefon cu mama. 

Nu au reusit sa ia multe lucruri din casa doamnei care i-a adapostit si imi spunea ca acum nu ar mai vrea sa le mai dea nimic. E a doua oara intr-un an cand sunt alungati si cand pierd aproape tot (acum le ramasesera hainele), iar mama imi spunea cu o voce stinsa ca simte ca nu mai poate. Daca ati crezut ca necazurile s-au terminat, ei bine, nu. Mama este insarcinata cu al 7 lea copil, desi o doctorita de la spitalul din Slobozia a asigurat-o ca are un fibrom si ca nu e vorba de o sarcina, atunci cand probabil ar fi vrut sa o intrerupa. Pentru ca se simtea foarte rau in continuare a mers la un alt medic, in Calarasi si acesta i-a confirmat ca este vorba de o sarcina si se pare ca si de un fibrom uterin. Era prea tarziu pentru a interveni. E in luna a 6a, nu stie ce va avea (fetita sau baietel), nu a mai fost la dr desi se simte din ce in ce mai rau, nu are bani si ii este si foarte frica despre ce ar putea spune doctorul despre sarcina si sanatatea ei si a copilului. Nu e momentul sa vorbesc despre incompetenta unor medici care nu isi asuma nimic si nu platesc pentru nimic din ceea ce gresesc. 

Am vorbit deja cu Ramona care mi-a promis ca vor continua sa ii ajute pe cei din familia lui Stefi, iar eu am promis sa merg sa le duc pachetul lunar, chiar daca acum e mai departe de noi.   

Daca scriam aceasta postare acum 2 saptamani cand am facut vizita as fi scris-o pe un ton foarte optimist, sigura ca am adus un pic mai multa lumina si bucurie in casa unor oameni atat de incercati de soarta. Acum insa...

PS. Nu am dus nici prima data, nici acum bani celor doua familii din Buesti. Am decis sa le ducem alimente tocmai pentru a fi siguri ca piticii din cele doua familii beneficiaza de ele si pentru a nu lasa loc la alte interpretari.

Un copil, doi copii...agitatie maxima !

Am avut parte de un weekend plin, insa pe cat a fost de plin, pe atat a fost de frumos. Am inceput de vineri dimineata , cand am fost cu Alice la control, la Regina Maria. Totul e bine, e un pic sub media de greutate (7.900 kg) pentru varsta ei si un pic peste media de inaltime (74 cm). Dr Cristiana Mirica ne-a explicat ca lipsa poftei de mancare s-ar putea datora faptului ca nu a mai iesit afara de ceva vreme si ca o supara dintisorii.
Dupa scurta vizita la medic, am plecat la socrii,  in zona Peris- Scrovistea, unde am avut parte de cele mai frumoase privelisti din aceasta iarna. Am ramas impresionati cat de bine era facuta dezapezirea, avand in vedere cata zapada a cazut.

Seara, ne-au venit musafirii. V-am spus aici ca ne viziteaza Rares cu parintii din dotare. A venit insa fara sanie, dar l-am primit si asa. Sambata dat o fuga la ai mei, la Slobozia. Nu am stat mult, dar fost suficient ca Alice sa incerce pentru prima data o saniuta. Bineinteles ca nu singurica, ci tinuta de verisor. Mai bine spus, usor sugrumata, ca nici el nu e foarte mare sa o poata cuprinde in brate. Vremea a fost super faina, tocmai buna de sanie, ne-a parut rau ca nu am stat mai mult sa profitam de ea.

Cititi si Mamica si gradinita
                Mic dejun romantic
                 Incercarile vietii de mama-stecherul

Sambata seara am avut parte de un "picnic" Nu radeti, nu zambiti, la aparat s-a aflat nepotul care ne-a facut tot felul de salate: de boef, de ficatel, de snitelus, mamaliga, suculet de prune si caise (parca). Pentru tot acest "picnic" a avut nevoie si de multe vase, prin urmare, a cautat el bine si a scos din dulap toate vasele pe care le aveam. A fost dragut pentru ca dupa ce ne-a servit cu toate cele, a pus toate vasele la loc :).

Alice a observat totul in liniste si cred ca a luat si ceva notite pentru ceea ce va sa vina in viata ei din casuta.

Dupa masa copioasa servita celor mari, s-a apucat sa faca si putina curatenie, sa parcheze masinile ( a se citi covorasele din dormitor), a plimbat premergatorul pentru ca el stie sa il foloseasca. Seara s-a incheiat cu un somn dulce pentru copii si ceva liniste pentru cei mari, usor obositi si debusolati dupa atata energie ce s-a revarsat peste ei.

Intre timp a iesit si dintisorul nr. 3, astazi, la 8 luni si fix o saptamana.

Vacanta de iarna in doi

Ce am invatat eu de cand am devenit mama, pe langa toate cele legate de copil, este sa apreciez fiecare moment in care sunt doar eu cu sotul meu. Acum, parca mai mult ca altadata, savurez fiecare clipa in care sunt singura cu el si imi place fiecare lucru minor pe care il facem: sa ne uitam la tv, dupa baia copilului, sa povestim de peste zi, sa luam micul dejun impreuna si multe altele. Si cum parintii sunt cei care ne inteleg si ne sustin mereu s-au gandit sa ne faca o surpriza de sarbatori si sa ne trimita la Brasov , fara copil , timp de 3 zile, sa trecem in noul an, fara grija pampersului sau a hranitului de la ora 5 dimineata. Si s-au gandit foarte bine!

Am plecat pe 30 decembrie, pe la pranz, la Brasov, impreuna cu sora mea (si Rares a ramas tot la parintii mei), la ea acasa. Ce-i drept ca la inceput, in primii 100 de km, ni s-a parut destul de ciudat sa nu o avem pe Alice cu noi, eu sa nu stau in spate alaturi de ea si ne-am dezmortit destul de greu. Insa,  de la Ploiesti ne-am dat seama ce se intampla de fapt: eram in vacanta!

Cititi si Mic dejun romantic

            Cu fetele in oras 

            Pasiune pentru handmade- Cili 

Pentru prima data in acest an, plecam in vacanta si pentru cateva zile, 3 la numar, scapam cumva de grijile de fiecare zi. Prin urmare, ne-am pus in cap sa ne distram cat putem noi de bine. Parca eram niste copii tinuti din scurt de parinti si acum scapasem din lesa. Am sunat un prieten, i-am spus ca vrem sa ne vedem mai pe seara. Asa a si fost. Drumul a fost unul scurt, pe la Cheia, pe unde a fost super liber. Ne-am oprit un pic la Carrefour, un pic prin Mega, unde lucra sotia prietenului, am aranjat intalnirea si am plecat acasa la sisi sa ne pregatim de petrecereeeeeeeee! (cum ar spune nepotul). 

Am reusit sa intarziem la intalnire, din cauza subsemnatei (a trebuit sa ma aranjez si eu un pic, sa ma fardez....), dar in final a fost foarte bine. Am mers intr-un bar foarte intim si dragut din centrul Brasovului, am baut un ceai bun, am povestit, ne-am simtit bine. Am stat pana la 1 noaptea acolo, eu si Beea am plecat acasa, iar baietii au mers la un biliard. La ei seara s-a incheiat, spre ziua cu o shaorma faina, la poalele Tampei. 

A doua zi a trecut repede, la coafor, la calcat, la fardat si fuguta la restaurant pentru petrecerea nr. 2. Am petrecut pe cinste si de Revelion! Locatie faina, muzica buna, mancare si bautura multa si pentru toate gusturile, a meritat toti banii! Dar cel mai mult a meritat faptul ca nu am mai fost nevoite sa strangem masa, sa spalam vase, sa facem mancare si asta ne-a placut foarte mult. 

Pentru ca nu mai aveam multe zile de vacanta, doar una, pe 1 ianuarie ne-am intalnit din nou cu prietenii veseli, la un gratar. Am uitat sa spun ca sora mea sta la casa, in Schei si deci, ne-am putut permite acest lux. Am facut gratar, am baut un vin fiert si seara am plecat in club. Nu mai fusesem in club de la petrecerea burlacitelor pentru Cili (iunie 2010, parca). Am fost in Times, un club foarte fain, tot in centru. E cumva in stilul Music Club din Bucuresti, au si band, au si dj. Atmosfera a fost super, am dansat, am cantat si am baut cel mai bun Mojito de pana acum. Am terminat petrecerea pe la ora 2. A doua zi trebuia sa plecam acasa, la copil, sa fim fresh, pentru ca ei nu ii pasa cat ne-am distrat noi, daca ne-a placut sau nu, ea urma sa ne ia de proaspeti. 

Am ajuns spre seara in Slobozia, iar Alice ne-a intampinat cu cele mai dulci zambete de pana atunci si un cadou pe cinste: primul dintisor!

Buesti, un sat din Baragan. La ei vine Mos Craciun?

Sunt 10 ani de cand am fost acolo prima data. Buesti e un sat uitat de lume, in Baraganul prea secetos vara si prea batut de vant si viscol iarna, la 20 km de cel mai apropiat oras, Slobozia, judetul Ialomita.

Legatura oamenilor de acolo cu lumea este facuta de trei autobuze, mai bine spus "rate", in care vara mori de cald, iar iarna mori de frig. Uneori, iarna rata se opreste in campul viscolit pentru ca ingheata motorul, iar pasagerii pornesc pe jos. 
Doctorul vine de doua ori pe saptamana, marti si vineri, in restul zilelor, ai face bine sa nu te imbolnavesti. E un doctor venit din Republica Moldova si deserveste inca doua sate ale aceleiasi comune, Albesti si Marsilieni, in zile diferite. Farmacie nu au in sat, pentru o reteta compensata sau nu, oamenii din sat ar trebui sa plateasca 12 RON, transportul pana in Slobozia. 

Copiii din sat sunt mai norocosi cand sunt mici, insa norocul piere odata cu inaintarea in varsta. Merg la gradinita si scoala primara in sat, iar pentru a urma cursurile gimnaziale se duc in satul vecin, vreo 4-5 km. Vara circula cu "scolarita", o masina care ii duce si ii aduce de la scoala, iarna insa lucrurile se ingreuneaza. La orice ninsoare, polei, pornesc pe jos, deoarece "scolarita" nu poate urca o panta destul de abrupta care leaga cele doua sate.

Cititi si Mamica si gradinita 
             Because we care 
          O prietenie veche

Parintii, cei mai multi nu au un loc de munca, traiesc din agricultura, ajutorul social sau din alocatia copiilor. In Slobozia, ar fi si greu sa gaseasca un job dupa inchiderea mai multor fabrici, chiar si cei care locuiesc in oras, au o problema cu asta. 
Din aceasta cauza, copiii sunt sarmani, multi vin la gradinita incaltati in tenisi in plina iarna, imbracati cu geci subtiri, uneori rupte, care le-au ramas de la fratii mai mari. Dar le place sa mearga la gradinita, le place sa invete poezii, cantece, le place sa puna muraturi cu doamna, sa fac un pic de compot, sa mearga la padure primavara si sa culeaga ghiocei, sa participe la concursuri. Multi nu au banuti de pachetel, nici vorba de banuti pentru a participa la concursuri, desi sunt isteti si ar putea castiga. 

Cand unul lipseste de la gradinita, doamnei ii vin in cap doua intrebari: a racit sau i-a spalat mama hainutele si nu au avut timp sa se usuce. 

Impresionat de povestea lor, Mosul le-a rugat pe fetele de la Because we care sa il ajute sa le faca lor şi copiilor din Marsilieni, un sat la vreo 10 km distanta,  o surpriza de Craciun. Prin urmare, pe 10 decembrie, speram ca sania Mosului se va opri si in curtea gradintelor din Buesti si Marsilieni incarcata cu multe bunatati, jucarii si hainute. Pentru cei care vor sa il ajute pe Mos cu banuti, jucarii sau hainute de la copii lor, sunt rugati sa ia legatura cu Ramona, Lili sau cu mine.
Dupa ce isi vor fi trimis scrisorile catre Mos Craciun, asa cum fac in fiecare an, in a doua saptamana din noiembrie, o sa trag cu ochiul peste ele si o sa va povestesc si ce isi doresc acesti copii minunati.