luni, 30 aprilie 2012

Limba geografica

Ati auzit pana acum de termenul de limba geografica? Ei bine, eu nu, pana acum cateva luni. Totul a inceput pe cand Alice avea 3 luni si jumatate si am observat ca pe limba ei au aparut un soi de afte. Am inceput sa o tratam cu glicerina boraxata cu nistatin si atata timp cat o foloseam, afta trecea, apoi, in vreo 2-3 zile aparea din nou. Ne-a vazut pediatrul, ne-a spus ca poate fi vorba de o ciuperca, am facut de vreo trei ori analize, insa niciodata nu iesea nimic. Lui Alice insa, nu ii trecea "afta". 
Daca la inceput a fost una, la urmatoarele eruptii erau doua sau chiar trei. In prima faza apareau niste puncte mici albe pe limba, apoi,in cateva ore, aratau ca niste mici cratere de vulcan, albe pe margine si in interior erau foarte rosii si perfect lucioase, papilele gustative nefiind vizibile. A doua zi toate cele trei mini cratere (poate nu ma exprim corect, insa chiar asa aratau) se uneau si ramaneau pe limba cateva zile. Ce m-a ingrijorat pe mine a fost faptul ca Alice a inceput sa manance din ce in ce mai putin, pana cand a refuzat mancarea de tot. De unde pornisem cu un copil care manca peste media normala a copiilor de varsta ei , am ajuns sa nu mai manance nimic. Am incercat sa schimbam laptele, foloseam Milumil, am trecut pe Aptamil, insa nu i-a placut si in final am ramas pe NAN HA, din care mananca si acum. Cert e ca aparitia acelor "afte" pe limba i-a scazut apetitul si o deranja vizibil la supt (mereu incerca sa isi duca tetina biberonului spre partea de limba neafectata, nu reusea mereu). Tot de atunci a inceput sa isi suga degetul. La inceput incerca sa isi atinga zona cu probleme de pe limba, apoi si-a dat seama ca ii place :)
Diagnosticul corect l-am primit de la dna dr Cristiana Mirica, de la Regina Maria (lucreaza si in Elias) si a fost acela de limba geografica. Ei i-a revenit foarte greu pofta de mancare, abia dupa ce a inceput sa nu o mai deranjeze prezenta leziunilor de pe limba. 
Din cate am citit eu, nu se cunosc cauzele care duc la aparitia limbii geografice si nici nu se trateaza (acest lucru ne-a fost confirmat si de dna dr). Copiii, de obicei, se nasc cu aceste leziuni si le au toata viata. La bebelusii , care nu s-au nascut cu limba geografica, in momentul in care aceasta se manifesta, s-a observat scaderea brusca a apetitului (a fost si cazul nostru). Unii au limba geografica tot timpul, la altii apar si dispar acele leziuni. La Alice am observat ca apar si apoi, dispar o perioada. Nu creeaza nici un fel de disconfort, insa, la unele persoane s-a constatat o sensibilitate la alimentele prea calde, prea condimentate sau citrice. Noi pana acum nu am observat vreo sensibilitate la citrice, alimente prea condimentate nu i-am dat inca si nici foarte calde.

Tarziu am aflat ca am si prieteni care au limba geografica si ca nu au nici un fel de problema sau disconfort, ceea ce m-a mai linistit.

vineri, 27 aprilie 2012

Rares si bebe surioara

 
Pentru ca in viata lui Rares au aparut lucruri noi, am rugat-o pe mami a lui sa ne mai povesteasca ce a mai facut pustiulica de doar 4 ani. Ultima data cand a scris aici, am aflat ca a fost devenise "invechita si urata", baiatul o tradase pentru dna educatoare.Insa, "doamna pentru care am fost tradata a plecat din tara unde castiga impresionantul salariu de 610 lei (vechime de 5 ani in invatamantul prescolar). No comment! Am suferit ceva, dar cu timpul ne-am revenit! Ne-am dorit ff mult cel de al doilea copil. Ni se pare noua usor egoist sa lasi copilul singur pe lume si atunci cu ajutor de sus, urmeaza sa mai apara o mica domnisoara in familia noastra.
Dar pentru ca noi suntem la a 2 aventura, Rares fiind la prima experienta de acest fel are niste intrebari si probleme firesti pentru cei aproape 4 ani pe care ii are.Trebuie mentionat de la capul locului ca eu, Rares si o ff buna prietena, am fost singuri care am sperat ca bebe o sa fie baietel.
In luna ianuarie (12 saptamani), am aflat ca o sa fie fetita , lucru confirmat si mai tarziu, la urmatoarea ecografie. Reactia lui Rares a fost cat se poate de fireasca: "A! da , bine!" A facut cativa pasi dupa care s-a intors si mai fericit ca avea o rezolvare: ”...lasa mami, la urmatorul control, o sa vada dl dr si un fratior pe langa surioara!”. Ne-am amuzat teribil cum au copiii rezolvare pentru orice problema aparuta in viata lor.
Incerc pe cat posibil sa il obisnuiesc pe Rares cu noua membra a familiei, desi, recunosc ca el se adapteaza din mers, singur, fara prea mult efort: a ales deja ce masinute sa ii dea si ei, o plimba cu  masinile lui si vorbeste cu ea!(are nume de cod: fetita mea)
Si cum spuneam mai sus, au aparut, asa cum este firesc, si intrebari din partea lui de genul: 
“- Mami lui bebe ii place sa doarma cu sosete?"
"- Mami bebe este in pijamale acum sau in haine de casa?"
"- Mami lui bebe ii place apa plata ?"
"- Mami ce o sa ii dam lui bebe sa pape dupa ce o sa iasa din burtica?"
"- Ea acolo in burtica are hainute si un sifonier al ei ?”

 Dar, momentul in care si-a aratat grija de viitor frate de bebe a fost momentul in care s-a hotarat concediul de anul acesta al familiei: 
" Am optat pentru litoralul bulgaresc  care nu se compara cu cel romanesc(preturi, dotari, facilitati etc). Sotul facand o gluma cu mine imi spune: 
"- Te duc la Venus?"gasise o "oferta"acolo. Eu, ff serioasa, raspund: 
"- La Venus sa te duci tu! Noi mergem in Bulgaria!” Incepem sa radem, dar sotul insista: 
"- Dar chiar nu vrei?". 
Acesta a fost momentul in care Rares a simtit nevoia sa inervina pe un ton ff serios si autoritar: 
"- Tati, dar tu chiar nu intelegi ca lui bebe nu ii place la Venus, lui ii place in Bulgaria?” 
Sotul a raspuns ca un elev ascultator si rusinat de propria greseala ca a inteles si ca vom pleca acolo unde isi dorea bebe, iar Rares a venit spre mine spunandu-mi foarte mandru ca a obtinut ce isi doarea bebe din burtica!"

Pana apare surioara din burtica, Rares exerseaza meseria de "frate mai mare" pe Alice, careia ii spune ba "surioara mea", ba "papusica mea". Au stat o saptamana la mamaia impreuna si se pare ca incep sa se inteleaga foarte bine. Ce-i drept, Alice pare mult mai entuziasmata de el decat pare el de ea.  



joi, 26 aprilie 2012

Viata e mai dura decat pare...

Am lipsit ceva vreme de pe blog pentru ca am avut o perioada mai grea si am fost si plecata din Bucuresti. Dar pentru ca m-am intors, ma reapuc de scris si va povestesc cum a fost, la Buesti in vinerea dinaintea Pastelui. Am hotarat cu fetele de la Because we care sa ducem pachetul lunar cat mai aproape de Paste sa se bucure cele doua familii de sarbatoare, asa cum se cuvine. Si am ajuns impreuna cu Rares, Oana si Razvan, vineri dupa amiaza, incarcati cu mancare si cateva dulciuri pentru copii si ceva haine, pe care reusisem sa le mai strangem de la prieteni si familie. Am mers prima data la Veronica, unde am gasit-o impreuna cu bunica si cei doi frati ai sai. Dupa cum va povesteam aici, fata mai are 2 frati si cum ei au reusit sa se adapteze in centrul de plasament si bunica nu avea posibilitatea materiala de a-i creste, au ramas acolo si vin doar in vacanta. Veronica era vesela de vizita noastra, insa bunica parea destul de ingrijorata mai ales ca cei doi nepoti urmau sa ramana pentru 2 saptamani in grija ei si asta insemna doua guri in plus la masa. Am aflat dupa vacanta ca alimentele duse de noi le-au prins foarte bine, asigurandu-i bunicii linistea ca va avea cu ce sa ii hraneasca pe toti 3. Din pacate, tatal nu ajuta deloc la cresterea copiilor, ii aduce in vacanta la bunici si ii ia la sfarsitul acestora sa ii duca la centrul de plasament din Slobozia, iar mama, desi plecata in strainatate nu o intereseaza de cei 3 copii si nimeni nu prea stie exact cu ce se ocupa acolo. 


La final, am ajuns si la Stefi , care ne astepta cu sufletul la gura impreuna cu surorile sale. Alex, baietelul familiei dormea linistit, departe de orice fel de grija. 

Aflasem ca tatal s-a angajat in Bucuresti, lucru care m-a bucurat, insa aveau sa ma anunte ca a renuntat la job (maturator in sectorul 5), din cauza conditiilor inumane (locuiau 164 de oameni intr-o hala, nu aveau voie sa iasa de acolo cand doreau, erau paziti non stop). S-a imbolnavit grav si mai toti banii castigati acolo s-au dus pe medicamente. Intre timp s-a angajat din nou, in Bucuresti, in constructii, la o firma care izoleaza blocuri. Le-am dus mancare, dulciuri pentru cei mici, sa le facem o bucurie de Paste, haine, detergent de haine si de vase. Daca la prima vizita matusa "generoasa" nu si-a facut aparitia, acum a stat tot timpul pe un scaun foarte curioasa de ce am adus si mai ales, foarte atenta la ceea ce vorbeam cu ei. Oana, sora mea m-a intrebat, la plecare, daca nu cumva o sa le ia din mancare, iar eu i-am raspuns ca nu cred, desi se uita destul de ciudat si la noi si la pachete si cu o urma de invidie la toti cei 8 membrii ai familiei. Aveam sa aflu zilele acestea ca presimtirea Oanei s-a adeverit.


Batrana nu le-a cerut mancare, insa le-a cerut bani, banii pe care noi i-am adus. Aflase ea din sat, ca noi mai avem in grija o familie si stie sigur ca noi ducem si hrana si bani. Degeaba au incercam oamenii sa ii explice ca nu e adevarat, ca nu le aducem bani, a iesit un scandal monstru si totul s-a terminat cu alungarea din casa a celor 8 suflete. Copiii au fost adapostiti la niste vecini si parintii au dormit in noaptea de Inviere in curte. Au plecat ajutati de o doamna din sat cu bani, intr-un sat de langa Fetesti, Movila, acum stand intr-o casa batraneasca, fiind primiti acolo de un coleg al tatalui celor 6 copii. Eu am aflat ce s-a intamplat luni si abia astazi am reusit sa vorbesc la telefon cu mama. 

Nu au reusit sa ia multe lucruri din casa doamnei care i-a adapostit si imi spunea ca acum nu ar mai vrea sa le mai dea nimic. E a doua oara intr-un an cand sunt alungati si cand pierd aproape tot (acum le ramasesera hainele), iar mama imi spunea cu o voce stinsa ca simte ca nu mai poate. Daca ati crezut ca necazurile s-au terminat, ei bine, nu. Mama este insarcinata cu al 7 lea copil, desi o doctorita de la spitalul din Slobozia a asigurat-o ca are un fibrom si ca nu e vorba de o sarcina, atunci cand probabil ar fi vrut sa o intrerupa. Pentru ca se simtea foarte rau in continuare a mers la un alt medic, in Calarasi si acesta i-a confirmat ca este vorba de o sarcina si se pare ca si de un fibrom uterin. Era prea tarziu pentru a interveni. E in luna a 6a, nu stie ce va avea (fetita sau baietel), nu a mai fost la dr desi se simte din ce in ce mai rau, nu are bani si ii este si foarte frica despre ce ar putea spune doctorul despre sarcina si sanatatea ei si a copilului. Nu e momentul sa vorbesc despre incompetenta unor medici care nu isi asuma nimic si nu platesc pentru nimic din ceea ce gresesc. 

Am vorbit deja cu Ramona care mi-a promis ca vor continua sa ii ajute pe cei din familia lui Stefi, iar eu am promis sa merg sa le duc pachetul lunar, chiar daca acum e mai departe de noi.   

Daca scriam aceasta postare acum 2 saptamani cand am facut vizita as fi scris-o pe un ton foarte optimist, sigura ca am adus un pic mai multa lumina si bucurie in casa unor oameni atat de incercati de soarta. Acum insa...

PS. Nu am dus nici prima data, nici acum bani celor doua familii din Buesti. Am decis sa le ducem alimente tocmai pentru a fi siguri ca piticii din cele doua familii beneficiaza de ele si pentru a nu lasa loc la alte interpretari.

joi, 5 aprilie 2012

Cucule, pasare sura...

O zi cu soare mult, pomi inmuguriti si in parte infloriti, miros de narcise si viorele...

Tristete, durere...Si o melodie cu care a inveselit  4 copii, 6 nepoti si 5 stranepoti...