Viata e mai dura decat pare...

Am lipsit ceva vreme de pe blog pentru ca am avut o perioada mai grea si am fost si plecata din Bucuresti. Dar pentru ca m-am intors, ma reapuc de scris si va povestesc cum a fost, la Buesti in vinerea dinaintea Pastelui. Am hotarat cu fetele de la Because we care sa ducem pachetul lunar cat mai aproape de Paste sa se bucure cele doua familii de sarbatoare, asa cum se cuvine. Si am ajuns impreuna cu Rares, Oana si Razvan, vineri dupa amiaza, incarcati cu mancare si cateva dulciuri pentru copii si ceva haine, pe care reusisem sa le mai strangem de la prieteni si familie. Am mers prima data la Veronica, unde am gasit-o impreuna cu bunica si cei doi frati ai sai. Dupa cum va povesteam aici, fata mai are 2 frati si cum ei au reusit sa se adapteze in centrul de plasament si bunica nu avea posibilitatea materiala de a-i creste, au ramas acolo si vin doar in vacanta. Veronica era vesela de vizita noastra, insa bunica parea destul de ingrijorata mai ales ca cei doi nepoti urmau sa ramana pentru 2 saptamani in grija ei si asta insemna doua guri in plus la masa. Am aflat dupa vacanta ca alimentele duse de noi le-au prins foarte bine, asigurandu-i bunicii linistea ca va avea cu ce sa ii hraneasca pe toti 3. Din pacate, tatal nu ajuta deloc la cresterea copiilor, ii aduce in vacanta la bunici si ii ia la sfarsitul acestora sa ii duca la centrul de plasament din Slobozia, iar mama, desi plecata in strainatate nu o intereseaza de cei 3 copii si nimeni nu prea stie exact cu ce se ocupa acolo. 

La final, am ajuns si la Stefi , care ne astepta cu sufletul la gura impreuna cu surorile sale. Alex, baietelul familiei dormea linistit, departe de orice fel de grija. 

Aflasem ca tatal s-a angajat in Bucuresti, lucru care m-a bucurat, insa aveau sa ma anunte ca a renuntat la job (maturator in sectorul 5), din cauza conditiilor inumane (locuiau 164 de oameni intr-o hala, nu aveau voie sa iasa de acolo cand doreau, erau paziti non stop). S-a imbolnavit grav si mai toti banii castigati acolo s-au dus pe medicamente. Intre timp s-a angajat din nou, in Bucuresti, in constructii, la o firma care izoleaza blocuri. Le-am dus mancare, dulciuri pentru cei mici, sa le facem o bucurie de Paste, haine, detergent de haine si de vase. Daca la prima vizita matusa "generoasa" nu si-a facut aparitia, acum a stat tot timpul pe un scaun foarte curioasa de ce am adus si mai ales, foarte atenta la ceea ce vorbeam cu ei. Oana, sora mea m-a intrebat, la plecare, daca nu cumva o sa le ia din mancare, iar eu i-am raspuns ca nu cred, desi se uita destul de ciudat si la noi si la pachete si cu o urma de invidie la toti cei 8 membrii ai familiei. Aveam sa aflu zilele acestea ca presimtirea Oanei s-a adeverit.

Batrana nu le-a cerut mancare, insa le-a cerut bani, banii pe care noi i-am adus. Aflase ea din sat, ca noi mai avem in grija o familie si stie sigur ca noi ducem si hrana si bani. Degeaba au incercam oamenii sa ii explice ca nu e adevarat, ca nu le aducem bani, a iesit un scandal monstru si totul s-a terminat cu alungarea din casa a celor 8 suflete. Copiii au fost adapostiti la niste vecini si parintii au dormit in noaptea de Inviere in curte. Au plecat ajutati de o doamna din sat cu bani, intr-un sat de langa Fetesti, Movila, acum stand intr-o casa batraneasca, fiind primiti acolo de un coleg al tatalui celor 6 copii. Eu am aflat ce s-a intamplat luni si abia astazi am reusit sa vorbesc la telefon cu mama. 

Nu au reusit sa ia multe lucruri din casa doamnei care i-a adapostit si imi spunea ca acum nu ar mai vrea sa le mai dea nimic. E a doua oara intr-un an cand sunt alungati si cand pierd aproape tot (acum le ramasesera hainele), iar mama imi spunea cu o voce stinsa ca simte ca nu mai poate. Daca ati crezut ca necazurile s-au terminat, ei bine, nu. Mama este insarcinata cu al 7 lea copil, desi o doctorita de la spitalul din Slobozia a asigurat-o ca are un fibrom si ca nu e vorba de o sarcina, atunci cand probabil ar fi vrut sa o intrerupa. Pentru ca se simtea foarte rau in continuare a mers la un alt medic, in Calarasi si acesta i-a confirmat ca este vorba de o sarcina si se pare ca si de un fibrom uterin. Era prea tarziu pentru a interveni. E in luna a 6a, nu stie ce va avea (fetita sau baietel), nu a mai fost la dr desi se simte din ce in ce mai rau, nu are bani si ii este si foarte frica despre ce ar putea spune doctorul despre sarcina si sanatatea ei si a copilului. Nu e momentul sa vorbesc despre incompetenta unor medici care nu isi asuma nimic si nu platesc pentru nimic din ceea ce gresesc. 

Am vorbit deja cu Ramona care mi-a promis ca vor continua sa ii ajute pe cei din familia lui Stefi, iar eu am promis sa merg sa le duc pachetul lunar, chiar daca acum e mai departe de noi.   

Daca scriam aceasta postare acum 2 saptamani cand am facut vizita as fi scris-o pe un ton foarte optimist, sigura ca am adus un pic mai multa lumina si bucurie in casa unor oameni atat de incercati de soarta. Acum insa...

PS. Nu am dus nici prima data, nici acum bani celor doua familii din Buesti. Am decis sa le ducem alimente tocmai pentru a fi siguri ca piticii din cele doua familii beneficiaza de ele si pentru a nu lasa loc la alte interpretari.