Piticii care înfruntă viaţa cu zâmbetul pe buze

Am ajuns la Buesti vineri dupa amiaza. In curtea gradinitei erau doi pusti care se jucau foarte fericiti cu un disc rupt de pick-up. Unul il arunca, celalalt incerca sa -l prinda. Uneori alergau dupa el, cine ajungea primul castiga.

Erau atat de bucurosi in joaca lor! Si m-am gandit ca sunt copii care se bucura cu atat de putin si altii care au de toate si nu se mai bucura de ceea ce primesc. Mi-ar placea sa pot descrie fericirea de pe chipul celor care au primit cadouri de la Mosu' sambata trecuta. Nu cred sa reusesc.

M-au impresionat povestile catorva copii, despre care am vrut sa scriu de cand m-am intors, insa nu am apucat. Acum am 5 minute libere (sper!) si as vrea sa va povestesc despre Cosmina, Irinel, Veronica si Stefania.  

Cosmina (cea in rochita roz) este o fetita draguta de la grupa mare pregatitoare. Si-a dorit de la Mos Craciun doi caluti. Toata lumea s-a intrebat de ce vrea doi caluti si nu un calut si o papusica sau altceva. Insa, toti au vazut cat a fost de fericita cand i-a primit. Am aflat raspunsul abia luni, cand mergand la gradinita, i-a spus doamnei ca ei i-a adus Mosul calutii doriti: unul era pentru ea si al doilea pentru fratiorul ei mai mic, de 2 ani. S-a gandit sa ceara si pentru el, sa nu cumva sa fie uitat si sa nu aiba cu ce sa se joace. 

Irinel are 4 ani, mai are un frate, care este la scoala si sunt crescuti de bunici. Parintii lor s-au despartit. Din cauza violentei tatalui, mama a plecat de acasa si i-a lasat pe cei doi baieti cu bunicii din partea sotului. Tatal lui Irinel s-a recasatorit si a plecat de ceva timp de acasa, bunicii nu stiu unde. La serbare am observat un baiat de vreo 7-8 ani prin sala si l-am intrebat pe cine cauta. Mi-a raspuns simplu "Il caut pe Irinel, sunt fratele lui." Pentru mine Irinel era unul dintre copiii cu o situatie foarte grea in familie, care urma sa primeasca un pachet in plus. Am uitat sa spun, ca spiridusii au facut ca 9 familii , dintre cele mai nevoiase sa primeasca si cateva alimente de baza. Toate pachetele pentru familiile nevoiase au fost impartite de sambata, a ramas o singura punga , cea a lui Irinel. Dna educatoare mi-a spus ca la Irinel nu au venit parintii, ci doar fratele, de aceea nu au putut sa i-o dea. Abia marti, dupa ce a fost chemat la gradinita special, bunicul a luat pachetul. A plans mult batranul, nu ii venea sa creada bucuria ce s-a abatut asupra sa, a multumit si a promis sa trimita punga inapoi dnei educatoare. (era o punga mare de Carrefour, un lucru asa banal pentru noi, pentru el insa asa important!). Aceasta l-a asigurat ca va transmite multumirile celor care au contribuit la bucuria familiei si i-a spus ca poate pastra linistit punga. 

Veronica are 6 ani si e crescuta de bunica ei. Mai are 2 frati, insa acestia sunt in plasament. Mama a plecat de acasa, iar pana anul acesta Veronica s-a aflat in grija tatalui, violent de multe ori. Nu a lasat-o niciodata la gradinita, desi dna educatoare a insistat foarte mult. Au existat plangeri ale vecinilor si bunicii si, in urma unei anchete sociale, s-a decis ca Veronica sa mearga si ea intr-un centru de plasament. Ea nu a rezistat acolo, ca fratii sai, a vrut la bunica si cei de acolo au ascultat rugamintile ei. Din toamna, Veronica a venit zilnic la gradinita si, desi situatia bunicii este una foarte grea, aceasta incearca sa nu o priveze de aceasta bucurie ei.  Bunica nu stie ca Veronicai ii trebuie ochelari, dna educatoare a observat ca ea nu vede bine si, dupa vacanta, ii va spune acest lucru. Nu a vrut sa ii incarce sarbatorile cu o grija in plus. Veronica si-a dorit de la Mosul o papusica, isi cunostea situatia de acasa si ca s-ar putea sa nu poata sa ii aduca nimic. A primit si un urs urias de plus. Iar bunica a primit si un pachet cu mancare, lucru care a bucurat-o foarte mult. 

Pana sa trec la urmatoarea poveste, trebuie sa fac o rectificare. Fetita despre care am povestit aici era Stefania, nu Veronica. Stiam de amandoua, le stiam situatia in mare, dar le-am incurcat. Mii de scuze.

Stefania este o fetita de 5 ani, nou venita la gradinita. Parintii si fratii sai au fost dati afara din casa bunicii, acum locuind la o matusa, in Buesti. Sunt 6 copii la parinti, tatal a lucrat toata toamna "cu ziua" prin sat, iar mama este casnica si are grija de pitici. Sora cea mare a Stefaniei este bolnava de inima, a si fost internata vreo cateva zile, chiar inainte de serbare. Ce mi-a placut mie la Stefania si mama ei, pe care le-am cunoscut la serbare a fost faptul ca erau curate si cu foarte mult bun simt, ca toti copiii din Buesti. Ce m-a impresionat a fost imaginea mamei, care pe frigul din dimineata aceea , venise incaltata cu niste papuci de guma. Nu avusese cu ce sa se incalte. Stefaniei i-a luat dna educatoare o hainuta groasa si o pereche de cizmulite din banii stransi de Lili si Ramona. Le-am povestit ca venea la gradinita intr-o geaca de blugi pentru un copil de 3 ani si in niste tenesi. De cand a venit la gradinita, Stefania nu a avut pachet, insa parintii s-au ingrijit sa ii cumpere o parte din rechizite, sa nu simta foarte mult diferenta fata de ceilalti copii. 

Ar fi mult de povestit de copiii de acolo, toti au o situatie grea in familie, fiecare in parte poate reprezenta un "caz", i-am ales pe cei patru pentru ca m-au impresionat cel mai mult. 

Mi-au placut pentru ca erau frumosi, veseli, nerabdatori sa isi vada cadourile, mi-a placut bucuria de pe fetele lor cand au primit darurile de la Mosu', mi-au placut ca sunt copii. Mi-au placut si mamicile pentru ca s-au pregatit si ne-au asteptat atat cat au putut ele de frumos: s-au mobilizat si au spalat fete de mese si de scaune, au aranjat sala de festivitati, au aranjat in gradinita, au facut prajituri. Multumim penru primire!

ps. Multumesc celor care au contribuit la bucuria acestor copii si parinti, inca o data Multumesc pentru Ramo, Lili, Cili, Alina, Ali G, Alex si craciunitele (scuze, dar nu am retinut numele), Diana, Florina, Inge, Oana N, Oana S, Corina si Nicu, Simona si restul pe care nu ii stiu eu.