Cu fetele in oras

Dupa un an de stat in casa, din care 8 luni la pat, aseara am iesit "ca fetele", cu 4 prietene de suflet. 4 colege, in ordinea numerelor de pe tricou, in aplauzele dumneavoastra: Ali G, Cata, Cili si Ramo, prezentate in ordine alfabetica (prietenii stiu de ce!).

Inainte de a imi pune intrebarea, o sa dau eu raspunsul: copilul din dotare a stat cu tatal sau. Care, inainte de a pleca, mi-a spus pe un ton foarte serios ca nici sa nu ma gandesc sa ajung acasa inainte de ora 2. Ma uitam la el ca la un extraterestru, ora 2 mi se parea ceva de neatins. Nu pentru ca nu as fi putut sta fara copil sau nu as fi avut incredere ca el se va descurca, ci pentru ca nu ma gandeam ca fetele vor vrea sa stea pana atunci, dupa o saptamana de munca. Nu m-a deranjat cu nici un telefon, ba dimpotriva, as putea spune ca eu am deranjat, pe la ora 8, cand am aflat
dupa, ca pitica abia adormise si eu am trezit-o. Stati linistiti, ea e fata " de comitet" si a adormit la loc. 

Am plecat de acasa in viteza, dupa ce am schimbat si hranit copilul, cu teama sa nu intarzii la intalnirea mult visata. Dupa ce am schimbat autobuzul cu metroul, doar sa ajung mai repede, sa nu imi reproseze nimeni ca acum, de cand am copil, sunt o neserioasa si nu mai pun pret pe intalnirea cu prietenele mele, pe drum primesc un telefon, prin care eram anuntata ca ele, fetele mele intarzie. Deci pentru ele munca e muuuult mai importanta decat intalnirea cu mine. Dar, sunt buna, modesta si am iertat. Nu puteam strica seara ce avea sa vina.

Cititi si  230 de zile
              O prietenie veche!
              Mic dejun romantic

Am ajuns in centrul vechi, unde nu mai fusesem de o viata, am incercat sa intram in vreo 3 pub-uri, dar nu am reusit. Am ajuns in final la The Gin Factory, unde ne-am inghesuit 5 persoane la o masuta mica, dar ce mai conta daca eram impreuna? Si ... a fost foarte fain. M-am distrat cum de mult nu am mai facut-o. Mi-era asa de dor de ele, de glumele noastre, de povestirile unele mai serioase, altele mai "usoare", de zgomotul pe care il facem in jurul nostru, de voia buna. Pe Ali G, Cata, Cili si Ramo le stiu ce vreo 3 ani si totusi simt ca le cunosc dintotdeauna, imi sunt foarte apropiate si foarte dragi. Vorbim deschis despre orice, ne sustinem una pe cealalta, ne imbarbatam cand ne e greu, ne bucuram toate pentru tot ce i se intampla bun uneia dintre noi. Parte buna este ca si sotii nostri se inteleg foarte bine, prin urmare, intalnirile in formatie completa sunt la fel de frumoase (nunta lui Cili si botezul lui Alice stau marturie).

Pentru ca nu toate sunt casatorite, aseara am avut ocazia sa il cunoastem pe Paul. Un super baiat, care a vorbit doar intrebat, asta a fost intelegerea, pentru a putea asista la o parte din intalnirea noastra. Deci Paul, ne-ai placut si ne-am simtit bine si cu tine de fata, asta asa ca o concluzie pe care am tras-o din discutiile cu fetele. 

Si cum credeam ca o sa plecam foarte devreme de acolo, pentru ca ne-am simtit bine am ajuns acasa pe la ora 2. A fost o seara in care am ras, am povestit, am dansat, am cantat, ne-am simtit foarte bine. 

Dupa ora 2 a inceput partea si mai frumoasa a serii/noptii. Fetelor nu stiu ce ati facut voi, dar eu am ajuns acasa, bebe a simtit miscari prin casa si s-a trezit. Am facut repede un lapte praf (120 pe 4 ! ), am schimbat-o si s-a culcat. Eu m-am apucat sa spal niste biberoane si pana m-am demachiat si m-am pregatit de somn le-am pus un pic la sterilizat. Aplauze, va rog! 

Ne-am mai trezit pe la ora 6.30, a mancat Alice din nou , iar s-a culcat si apoi pe la 8 si ceva m-am trezit definitiv. Nu sunt obosita deloc, ma simt chiar foarte bine, am o stare foarte fresh. 

Ali G, Cata, Cili si Ramo multumesc mult pentru aseara. Mi-era tare dor de voi, de noi...