230 de zile

" Tot ce imi doresc este sa fiu o graviduta  plina de viata, imbracata in culori vii, rochite vesele, aranjata tot timpul. Eu o sa ma fardez, o sa imi fac unghiile, o sa fiu o graviduta frumoasa"

Prima vizita la medic, primul control, primul diagnostic: "Aveti colul deschis. Sper sa nu fie nevoie sa facem serclaj." 

Prima recomandare: "repaus total". 

Poftim? Adica la pat? 9 luni la pat, vor trece repede, daca trebuie o sa fac asta, imi tot repetam in gand incurajandu-ma intr-una. 

Au trecut. Insa in nici un caz usor. Au fost nu 9 luni , ci
230 de zile, fiecare cu bunele si cu relele ei. Incurajarile vin din toate partile, insa nimeni, in afara de tine si sot nu stie ce simti si cat de greu trec aceste zile. Eu am lucrat de acasa. Am avut noroc de o sefa super faina, care mi-a permis sa fac asta cat m-a permis bebe. Pana in 15 martie (22 saptamani) a fost sa fie la mine. In urma unui control, la 25 de saptamani mi s-a spus ca am colul deschis, pregatit de nastere. M-am internat, am facut serclajul si din acel moment am avut voie sa ies afara cate 15-20 de minute pe zi. Asta a fost o mare gura de oxigen pe care am savurat-o in fiecare zi cu mare pofta. Intr-o alta postare, am sa povestesc si despre acest episod deloc traumatizant.

Dupa aceasta data, parca mai sigura pe faptul ca totul va fi bine, timpul a parut ca trece mai usor. Au venit zilele insorite si o data cu ele crestea parca si optimismul si speranta mea. 

Am avut parte de aproape tot ce se poate intampla intr-o sarcina: am stat la pat, am avut rezultat pozitiv la dublu test, deci a trebuit sa fac amniocenteza, am lesinat intr-o noapte in mijlocul holului, am facut serclaj, am avut pofte muuuulte, am avut zile urate, dar si zile frumoase. Au trecut, insa, deloc usor, deloc repede. 

Ma uit in urma si ma gandesc ca sunt multe lucruri pe care le-am uitat. Ce nu am uitat sunt: cele 4-5 sticle de apa in pat, nu aveam voie sa ridic si in fiecare era pus cate o jumatate de kg, grija si intelegerea sotului, discutiile de cate o jumatate de ora, zilnice cu cea care a devenit nasa lui Alice, telefoanele saptamanale ale unei foarte bune prietene Alis, care devenise mama de un an si care stia de fiecare data ceea ce simt si ce gandesc, discutiile lungi, de pe mess pe care le aveam cu un prieten de departe, tocmai de la Cluj si ziua in care Rares, sisi si Razvan au adus patutul piticei si l-au instalat in camera.

Toata lumea iti spune sa savurezi aceasta perioada pentru ca e perioada in care esti rasfatata , esti linistita, nu ai probleme. Eu nu am savurat-o deloc. Eu imi doream sa treaca mai repede, sa o vad pe bebita ca este bine. Imi doream sa mai bifez o zi, o saptamana si ma bucuram ca a am avansat in sarcina si ca totul este bine. Eu m-am bucurat dupa ce am nascut, de atunci savurez fiecare moment.