Bebelusii- "soriceii" simpatici din vietile noastre

Copiii mi-au placut dintotdeauna, insa mi-am dorit sa fiu mama, abia dupa ce am facut cunostinta cu un pitic haios, acum vreo 3 ani, pe numele lui Rares Mihai. Poate parea ciudat, insa in primul moment in care s-a nascut Rares nu am simtit nimic, doar o mare tristete. Imi aduc aminte perfect ziua aceea. Era intr-o sambata dimineata, 24 mai, noi ne aflam in Brasov, unde pentru o ora a plouat cu galeata. 

Toata lumea era bucuroasa, eu
eram foarte trista si plangeam. Am spus atunci, ca nu ii inteleg de ce rad si se bucura, cand sora mea tocmai a nascut si a trecut prin niste dureri groaznice. Le-am spus ca eu o sa il iubesc pe Rares, insa atunci nu puteam simti nimic pentru un omulet pe care nu il cunosteam si care mai provocase si atata durere unei persoane foarte dragi mie. Cand l-am vazut prima data, mi s-a parut un soarece mic si cam atat. Insa, de fiecare data cand il vedeam mi se parea si mai dragut, si mai frumos. 

Rares Mihai este nepotul meu, o dulceata de copil, pe care il iubesc enorm si care ma iubeste si imi arata asta de fiecare data cand vorbim la telefon sau ne vedem. Rares m-a facut sa imi doresc foarte mult un copil. Acum il am, insa Rares are acelasi loc privilegiat in sufletul meu si a lui Croco.

PS. Cand s-a nascut Alice si am vazut-o prima data mi s-a parut tot un soarece mic si parca nedefinit. Insa,  sisi m-a avertizat ca dupa ce o sa nasc, o sa privesc soriceii acestia mici cu alti ochi, cu mai mult drag. Evident, nu am crezut-o, ce se putea schimba? Nu stiu cand s-a produs schimbarea de viziune, insa acum, recunosc ma trezesc prin magazine sau pe strada uitandu-ma asa cu mare drag la piticutii astia de cateva zile si ma mir...