Momentul in care am facut cunostinta cu bebe mic a sosit pe 15 iunie anul acesta.
Ei bine,oricat de urat ar suna, pentru mine nu a fost "ca-n povesti". In prima zi au vazut-o sotul si mami, eu am fost dusa la terapie intensiva si abia a doua zi la pranz m-au lasat sa cobor din pat. In ziua in care am nascut simteam in acelasi timp oboseala, durere de la operatie, bucurie ca s-a terminat cu bine si ca am dus sarcina pana la capat, eram curioasa sa vad cum arata.
A doua zi, momentul in care am coborat din pat, a fost intr-un mare fel. Pentru ca aveam de parcurs o distanta destul de mare pana la neonatologie, la rugamintea dnei dr, m-a dus o infirmiera cu un carucior sa pot vedea si eu minunea. Am ajuns , am spus numele si mi-au adus bebelina. Ma uitam la ea si nu stiam ce sa fac, o tineam in brate si imi era teama sa nu imi cada din maini.
Cititi si 230 de zile
Nu am plans, nu m-am bucurat, nu am simtit o fericire fara margini, nu am simtit cum ma invadeaza sentimentul matern. Nu mi se parea nici urata, nici frumoasa. Stiu perfect ca eram foarte stresata de o cojita din parul ei si incercam disperata sa o iau de acolo si ma tot uitam ca nu isi deschidea ochiul drept, ceea ce ma cam speria. In rest, era parca un gol in capul si in sufletul meu. Iesisem din mine, ma priveam de undeva de sus si nu eram eu cea care jucam in piesa aceea. Nu simteam nimic.
Timpul a trecut, ne-am obisnuit una cu cealalta, a aparut si sentimentul matern, care e pe zi ce trece mai profund.
Acum, dupa 4 luni, stau uneori si ma uit la mogaldeata zambitoare din fata mea si parca nu imi vine sa cred ca e copilul nostru si totusi...
ps. urmatoarea data cand ne-am vazut nu mai avea cojita din cap, ochiul era deschis, insa nasul ramasese tot ca de boxer :))
era o mica buburuza!
RăspundețiȘtergereExperienta mea este similara. Presupun ca sentimentul matern este de la inceput dar se face simtit mai tarziu. Eu eram foarte, extrem de speriata, deoarece fetita mea s-a nascut prematur, la 36 de saptamani, dupa o iminenta de avort la 22 de saptamani, mi s-a rupt apa seara si a doua zi am intrat in cezariana. Eu ma temeam sa nu aiba consecinte nasterea prematura, dar Dumnezeu a vrut sa fie totul ok. Cand am luat-o in brate am inceput sa plang, mai mult de spaima, dar ca si tine m-am "proptit" de nasul turtit pe o parte (se blocase cu capul in jos si nu s-a mai putut intoarce), asistenta mi-a zis ca se indreapta de la sine. Adevarata drama a fost cand am ajuns acasa, eu in maternitate nu am fost cu ea in salon, era la sectia de prematuri la salon septic si nu iesea de acolo decat la externare, cand am realizat eu ca acea mogaldeata cu nasul inca partial turtit trebuie ingrijita, alaptata din 3 in 3, spalata etc. Imi amintesc ca dupa ce am ajuns acasa, s-a strans toata familia sa o vada, au mai stat un pic si am ramasa noi doua, singurele, atunci am intrat in panica, ma tot intrebam cu disperare: ACUM CE FAC? CE TREBUIE SA FAC? Toata noaptea am dormit pe rand eu si sotul, stateam si o pazeam, ne uitam la ea ca la altceva si tresaream de fiecare data cand respira mai greu... In fine, timpul a trecut, acum suntem domnisoare, avem 8 luni si 2 zile, suntem pline de personalitate, si mami s-a dezmeticit partial, si pe parcurs o invata ea de toate :P Si da, cand o vad parca nu-mi vine sa cred ca e a mea, ca ea era chestia aia mica, botita si cu nasul stramb pe care am tinut-o in brate acum 8 luni de zile...
RăspundețiȘtergereMa recunosc asa bine in tot ce ai comentat si ma bucur ca am primit comentariul acesta pentru ca uneori mi se pare ca nu sunt eu ok in ceea ce simt. Eu la 25 de saptamani am mers la dr si mi-au spus ca daca nu fac cerclaj o sa nasc in maxim 2 saptamani...deci inteleg teama.Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa, norocoasa si sa se faca mare. Nici mama lui Alice nu s-a dezmeticit, dar ma bucur ca sunt si alte mamici care sunt alaturi de mine...
RăspundețiȘtergereBuburuza o vedeai tu, pentru mine era un "soricel" miiiic
RăspundețiȘtergereeu cand mi-am vazut baietelul prima data am avut senzatia ca imi vad sotul, la dimensiuni reduse! seamanau ceva de speriat! si acum , rares are 3 ani si 5 luni, e sotul 90% fizic si psihic!si categoric nu era un soricel mic, asa cum nu a fost nici alice! sunt copilasi gingasi!
RăspundețiȘtergereoana bv
Rares a semanat cu razvan si acum seamana, insa mi se pare ca mai mult psihic, parerea mea...dar spune tu daca stii cu cine semana alice, asa in poza de sus. eu nu stiu nici acum cu cine seamana :)). pupam
RăspundețiȘtergerebuburuza mica seamana cu amandoi...doar este o diva:)pup
RăspundețiȘtergereAlice are privirea lui Puiu ( asa...blanda..)
RăspundețiȘtergerePoate e prematur sa vorbim acum..''oare cu cine seama??'' Doar timpul ne va spune...Desi e stiut din popor..''fetele cu tatii..'' :D
By cioc
p.s: only love :*
este superba printesa ta ,ti-am citit aproape toate blogurile si sunt interesante ,am citit ca ai nascut cu d-n DR. Raluca Uzum ,cum ti se pare ,o recomanzi din tot sufletul ? eu am nascut cu dansa in 2009 prin cezariana ,mi s-a parut ok din puct de vedere profesional ,acum mai imi doresc un bebe si sunt in cautarea unui dr. cred ca tot la dumneaei o sa merg........spune-mi parerea ta te rog...
RăspundețiȘtergereBuna Andreea,
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru aprecieri. DA, as merge si la al doilea copil tot cu dumneaiei. Mi s-a parut un om cu adevarat minunat si un profesionist in adevaratul sens al cuvantului. Uite, acum ma apuc sa scriu o noua postare, chiar despre ea, mi-am propus de ceva timp, dar nu am apucat. mult succes cu bebe 2
multumesc frumos pt raspuns,citisem numai pareri bune despre dansa cu mici exceptii dar vroiam si o parere oficiala .te-am pupat!
RăspundețiȘtergere