Bun venit!

Am ceva timp de cand nu am mai scris nimic si de ceva vreme m-a cuprins un dor de a asterne uneori cateva ganduri pe hartie. Nu pot sa ma plang ca nu am avut timp pana acum, pur si simplu nu am scris.

De ce acum? Pentru ca de fix un an traiesc o experienta noua, care usor, usor m-a schimbat si continua sa o faca fie ca vreau sau nu. In octombrie 2010 am aflat ca voi fi mamica, iar in luna iunie a acestui an a venit pe lume, minunea din viata noastra, a mea si a sotului, Alice Maria. Toate cele traite in aceasta perioada, bune si rele, m-au facut sa ma decid sa incerc sa le pun "pe hartie", cu gandul ca, la un moment dat, cuiva ii vor folosi. 

Am avut momente in care imi doream
sa gasesc anumite informatii despre ceea ce traiam (despre un doctor care ma interesa, despre o clinica in care sa fi putut face amniocenteza, despre cum e cerclajul, despre durerile pe care le simteam).Si ma refer aici , la trairile unor persoane ca mine, care au trecut prin astea si nu la site-uri in care situatiile erau prezentate alarmist, trunchiat si care m-au facut la un moment dat sa renunt la a mai cauta informatii pe internet. 

Despre perioada de dupa luna iunie, nu am foarte mult timp sa caut informatii. Toate vin peste noi fara sa aiba rabdare cu nestiinta noastra. Insa, au grija altii sa te informeze ce e bine sau rau, cu un ton de superioritate, bineinteles. Au trecut doar vreo 3-4 zile, de cand, aflandu-ma in piata intr-o calduroasa zi de octombrie, cu bebelusa, vrand sa cumpar niste flori, dna de la taraba s-a aratat mai "draguta" decat era firesc si m-a indemnat "sa puneti totusi ceva in cap fetitei. Am si eu o nepoata de o luna, dar nu o tinem cu capul descoperit. Nu e bine, poate face...". Si m-am indepartat politicos, nedorind sa intru in vreo disputa de orice fel cu dumneaei.

Daca aveti comentarii sau doriti sa imi impartasiti din experienta voastra, va astept cu drag aici, 

Steli