L-ati vazut cumva pe Sami?

"Fosta asistentă maternală Fănica Grădinaru a exercitat diverse acte de cruzime asupra celor doi copii pe care-i avea în grijă, pe care i-a băgat cu capul în toaletă, i-a bătut cu bâte de lemn, i-a opărit sau ţinut dezbrăcaţi afară, în frig, scrie instanţa în motivarea deciziei de arestare a femeii." Aceste randuri in ziarul Gandul, mi-au trezit o multime de amintiri si placute, dar si dureroase.

Mi-a adus aminte de povestirile mamei mele, educatoare timp de 20 si ceva de ani intr-o casa de copii. O casa de copii, nu din acelea prezentate dupa revolutie la televizor, ci
una in care cele care lucrau acolo isi iubeau elevii, pe care ii considerau copii lor. Acolo, la Slobozia, judetul Ialomita, nu existau infirmiere, bucatarese, doamne educatoare, toate erau mame, asa le spuneau copiii: mama Nuti, mama Anisoara, etc. Am copilarit cu acei copii, am fost in tabere cu ei, am participat la serbarile lor, ii consideram prietenii mei si am plans cand le-am aflat mai tarziu soarta. 

Nu mai stiu anul in care Guvernul a decis desfiintarea caselor de copii si integrarea celor aflati in ele in sanul familiei. Atunci au luat fiinta centrele de plasament, iar copii au luat drumul "familiilor". Un drum presarat de multe ori cu foarte multe abuzuri fizice si psihice. Stiu de copii pe care noii/vechii parinti ii bateau, ii frigeau cu tigara, ii maltratau, exact ca in articolul de mai sus. Ajungeau la spital in stare grava si apoi, prin bunavointa statului, se reintorceau in "sanul familiei". 

Si il mai stiu pe Sami, un baietel. Un tiganus frumos, de vreo 4 ani, cu probleme psihice, care avea nevoie de tratament permanent si pe care au venit sa il ia parintii. Nu dintr-o dragoste rasarita peste noapte, ci cel mai probabil pentru a-l trimite la cersit. Cand i-a vazut a alergat plangand la educatoare, intamplator mama mea, rugandu-o sa nu il dea la tigani. Ii promitea sa stea cuminte, sa nu mai vorbeasca la lectii, doar sa nu il dea. El nu constientiza ca acei straini erau "familia" lui, el stia doar ca nu vrea sa mearga cu ei. Ma mai trezesc uneori intreband de Sami, insa nu primesc nici un raspuns...