Amniocenteza - o experienta deloc traumatizanta

In prima postare am spus ca vreau ca acest blog sa ajute, sa incurajeze viitoarele mamici aflate in situatii mai speciale, asa cum a fost si sarcina mea. Am avut atunci nevoie de parerea, sfatul , incurajarile unei mamici care trecuse prin ceea ce treceam eu, in cercul meu de prietene nu am avut-o. Astazi voi povesti despre amniocenteza, un episod important in sarcina si destul de infricosator pentru multe viitoare mamici. 

Asa cum probabil stiti, la ecografia de 12 saptamani se poate face dublul test. Este un test optional, se face prin recoltarea de sange si poate indica probabilitatea ca fatul sa aiba sau nu sindrom Down. Evident, imediat ce am aflat de el, l-am si facut. Rezultatele au venit in cateva zile si au fost un prim dus rece din sarcina care abia incepuse. Fusesem foarte optimista cand l-am facut , cumva pe principiul " mie nu mi se poate intampla". Ei bine, s-a putut. Am fost daramata, nu ma puteam aduna, nu imi venea sa cred ca bebe din burtica putea suferi de sindromul Down. Am plans mult pana cand, la un moment dat, parca din interior cineva/ceva, imi transmitea sa ma linistesc ca nu poate fi nimic rau. Asa am simtit eu atunci. Am sunat doctorita care mi-a urmarit sarcina, Raluca Uzum, de la Spitalul Elias, care a incercat sa ma linisteasca si mi-a spus ca urma sa fac amniocenteza in jurul saptamanii 16-17 si dupa ce primeam rezultatele aveam sa hotaram ce vom face.Toate acestea se intamplau inainte de Craciun. Am inceput sa ma informez pe net despre dublu test si mai ales despre amniocenteza pe care urma sa o fac. Am aflat ca rezultatele fals pozitive sunt intr-un numar foarte mare si ca riscul ca bebe sa aiba aceasta boala era totusi unul scazut. Pentru a va face o impresie rezultatul meu a fost 1-241. Rezultatul ok este de la 1-250 in sus, prin urmare fusesem destul de aproape. Insa, asta nu ma facea sa renunt la analiza. 

M-am intalnit cu dna dr dupa 1 ianuarie si mi-a recomandat, la rugamintea mea , pe dl dr Herghelegiu deoarece il cunostea su lucrase cu el. Stiam de dr Herghelegiu ca este foarte ocupat si nici nu mi-am facut sperante, asa a si fost. Am sunat la clinica la care facea amniocenteze si desi eram la inceputul lunii ianuarie, el avea programari pana in luna martie. Atunci am tot cautat pe net si am sunat sa aflu fiecare clinica particulara ce dr are si cat costa. Dupa ce am aflat aceste informatii, am tot cautat pe net opinii ale fetelor despre doctorii cu care facusera amniocenteza. 

Cititi si Bun venit!

            Bebelusii- "soriceii" simpatici din vietile noastre 

            Incercarile vietii de mama-stecherul 

 

Asa am aflat de dl dr Silviu Predoiu , care lucrase la Medlife, cred. Am sunat acolo si mi-au spus ca nu mai lucreaza, insa nu m-au ajutat cu noua "locatie" unde il puteam gasi. Am mai cautat si am gasit ca avea clinica sa proprie- Promed System. Am luat legatura cu ei, m-au programat si cu o saptamana inainte mi-au trimis pe email ce trebuia sa fac eu in vederea amniocentezei. In principiu mai nimic, trebuia intrerupta orice medicamentatie, nu era cazul meu. (cine este interesat ii pot trimite pe email informatiile primite). Am avut si eu o rugaminte, sa fie cald la ei in salon deoarece sunt alergica la frig si nu as fi vrut sa am probleme. 

A venit si ziua cea mare, 20 ianuarie. Am ajuns la ora 8 fara ceva, m-a preluat de la intrare o asistenta si mi-a inregistrat toate datele. Clinica este

undeva pe langa restaurantul Perla, intr-o casa nationalizata si arata ca un hotel de lux. Sotul a fost rugat sa astepte in receptie (arata ca un living), iar eu am fost preluata de o asistenta. 

M-au dus intr-o rezerva cu 2 paturi si au avut grija sa se asigure ca mie nu imi lipseste nimic, ca e destul de cald, asa cum rugasem eu. Pe langa caldura de la calorifer, au dat drumul la aerul conditionat si aveau si un calorifer electric pregatit (nu a mai fost cazul). In jurul meu au roit tot timpul 2-3 asistente, ceea ce m-a facut sa ma simt foarte confortabil. Mi-au facut o perfuzie de no spa si scobutil sa nu am contractii si cand perfuzia a fost cam la jumatate, am fost dusa in sala unde se facea amniocenteza. Nu mi-a fost frica o secunda, totul de acolo m-a facut sa am incredere in ce urma sa se intample. O dna dr m-a preluat si mi-a facut o ecografie, mi-a pus sa aud inimioara bebitei si apoi au chemat pe dl dr Predoiu. 

Am facut cunostinta, mi-a explicat ce avea sa se intample, a mai glumit un pic cu mine, mi-a aratat acul, care nu e deloc mare. Eu imi imaginam ca are cel putin 15 cm, ei bine este un ac de seringa normala. M-a palpat sa gaseasca si el bebele cu mana, m-a rugat sa inchid ochi. Am inchis si mi-a spus doar atat, "acum o sa simti tu", dupa care "acum ar trebui sa simt eu", adica el. Am simtit o mica intepatura in burtica si cam atat. Nu exagerez daca spun ca toata operatiunea a durat 10-15 secunde. Cand mi-a spus gata, eu nici nu ma dezmeticisem. Mi-au aratat lichidul, mi-au facut din nou eco si mi-au pus din nou inima bebelinei sa o aud. Mareaaaaaa amniocenteza se sfarsise si durase doar 15 minute, cu tot cu cele 2 ecografii si interventie. M-au dus din nou in rezerva si apoi la un dr genetician care ne-a pus si mie si sotului tot felul de intrebari in legatura cu antecedentele din familiile noastre. 

Daca lichidul fusese "curat", adica in care sa nu apara urme de sange de la mama, urma ca in 3 zile lucratoare sa primim un raspuns rapid. La noi lichidul a fost curat, mi l-au aratat imediat dupa ce au prelevat cca 20 ml. Rezultatul rapid inseamna o analiza pentru primele 3 perechi de cromozomi la care se intalnesc cel mai des anomalii si cromozomii care indica sexul copilului. Luni, pe 24 ianuarie,l-am primit pe email si ne-a confirmat ca bebele este sanatos si ca este o fetita. Pentru analiza completa am asteptat cca 2 saptamani.

Am plecat acasa in jurul orei 11.00. Recomandarile dr au fost sa iau tratament 7 zile - augmentin, scobutil si no spa si cca 48 de ore sa stau cat mai linistita posibil, sa nu fac efort. La mine nici nu era cazul. 

Prin urmare, amniocenteza s-a dovedit a fi deloc traumatizanta, nici psihic , nici fizic. Eu am avut noroc de un dr foarte bun, pe care il recomand, iar faptul ca a actionat fara sa ezite mi-a dat o incredere deplina in el si in ceea ce a facut. Nu pot sa povestesc in cuvinte cat de frica mi-a fost pana s-a deschis fisierul trimis de cei de la clinica luni dimineata, cate emotii am incercat. Doar cine a trecut prin asa ceva intelege cu adevarat. Important e ca a fost totul bine si ca experienta a fost una placuta, cat putea fi de placuta in conditiile date. 

Trebuie sa spun ca am citit inainte tot felul de pareri despre riscurile unei astfel de analize, le-am stiut de la inceput, insa nu cred ca as fi putut duce pana la capat sarcina, cu problemele pe care eu le aveam deja si cu incertitudinea aceasta legata de starea de sanatate a copilului. Daca ar fi sa o iau de la capat, as face-o din nou, la acelasi dr, la aceiasi clinica. 

PS. Clinica Promed System a fost cumparata luna aceasta de clinica Regina Maria.