"Nu se stie niciodata..." :)

" Mami, sa iau tot ce am in ghiozdan: penar, acuarele, foarfeca, coli colorate si cartoane colorate"

" Ali, nu cred ca ai nevoie de toate, sunt si foarte grele. Hai sa le mai lasam acasa"

" Bine, colile colorate mi le poti duce tu la scoala"

" Princess, nu cred ca vei folosi colile, nici acuarelele..."

" Mami, eu nu stiu, dar trebuie sa fiu pregatita. Nu se stie niciodata!"

Asa a inceput prima zi de scoala din viata ei. A renuntat doar la colile colorate si setul de culori diferit de cele din penar, in rest, a luat tot ce si-a propus. 

A continuat cu emotii si frica de ceea ce urma sa se intample: "Mami, burtica mea imi spune ca imi e frica pentru ca nu stiu cum va fi , ce se va intampla"

Si s-a sfarsit cu : "Mami, prima zi de scoala a fost foarte distractiva, mi-a placut foarte mult!"

Sfarsitul vacantei ei a coincis cu concediul nostru, asa ca ultimele zile de vacanta le-am petrecut impreuna si plecati din Bucuresti, ceea ce ne-a ajutat si pe noi, dar si pe ea sa nu fim foarte concentrati pe ceea ce urma sa se intample si sa nu avem emotii prea mari. Duminica seara, cand am ajuns in Bucuresti, am aflat la ce clasa a fost admisa (era chiar cea pentru care noi optasem, chiar duminica dupa amiaza s-a afisat), dupa care, am avut de rezolvat tot felul de probleme "administrative": niste cumparaturi pentru ca frigiderul ramasese gol, flori pentru a doua zi, despachetat, calcat hainele pentru a doua zi. Pe ea au cuprins-o emotiile din seara aceea, dar a reusit sa treaca peste si a adormit intr-un final, pe la 11 fara ceva. A doua zi s-a trezit foarte usor, s-a imbracat, a mancat si, inainte de a porni spre scoala, m-a anuntat ca vrea sa ii fac codite. Am incercat sa o conving ca i le fac a doua zi, insa s-a intors hotarata, si-a luat tot ce avea nevoie pentru ele si am plecat spre scoala. Doamne, era asa grabita sa nu intarzie! In momentul in care am intrat in curtea scolii au cuprins-o emotiile si mai tare, se citea teama in ochii ei. I-am facut codite, (cred ca astea ii dau incredere in ea, am observat asta si la gradinita) am mai povestit, am incurajat-o, ne-am intalnit cu o fosta colega de la gradinita, acum clasa I. A venit si momentul in care a intrat in clasa. A luat o fetita de mana, Daria o cheama, si din acel moment i-au pierit emotiile. A ramas la scoala pana la ora 12, cand am mers sa o luam si am gasit-o foarte vesela si increzatoare ca ii va placea la scoala. 

Si, da, a avut nevoie si de coli albe, si de culori. I-a lipsit culoarea roz pe care a imprumutat-o de la colega ei de banca, Daria. Am insistat dimineata sa isi ea doar penarul si nu si setul de culori cumparat separat. Azi a plecat la scoala cu toate culorile la ea pentru ca..."nu se stie niciodata..." :)