Cum am scapat de degetel?

Ma chinui sa scriu aceasta postare de cel putin o luna, insa mereu intervine ceva: ori nu imi gasesc cuvintele potrivite, ori ma lungesc prea mult si ramane nefinalizata si cand o reiau nu imi mai place, ori nu am timp cand bate la usa inspiratia :).

Alice isi sugea degetul de pe la 3,5 luni, dupa repetate episoade de iritatii ale limbii. La inceput mi-am facut ceva probleme, mai ales din cauza altora, insa cu timpul nu mi-a mai  pasat si chiar mi se parea draguta cand o vedeam cum se linisteste atunci cand isi duce degetelul in gurita. Pana intr- o zi, pe la 1.9 luni cand ne-am intalnit cu dentista noastra si , fara sa stie ca ea isi suge degetul, i-a spus lui Alice: "ce-ti mai place sa mai sugi degetelul!" Moment in care m-am cam alarmat si m-am gandit ca nu daca ea a observat inseamna ca sunt deja ceva mici deformari. Prin urmare, am luat hotararea, de care ma temeam un pic, venise timpul sa scapam de degetel! Usor de spus, mai greu de facut.

Am tot citit pe internet "metode" si de la inceput am luat decizia de a nu folosi "clasicele": ardei iute, piper si alte mirodenii picante. Am hotarat sa incerc cu leucoplast, sa ii bandajez degetul "jucaus" cu speranta ca materialul textil o va deranja si va renunta. Pentru ca ii placeau inelele, m-am gandit sa ii prezint bucata de leucoplast pusa pe deget ca pe un inel. A fost tare incantata la inceput, mai ales ca mi-am pus si eu si seara, cand a venit tati acasa, a primit si el un "eunel". Totul minunat pana cand a venit ora la care noi ne pregateam in fiecare seara de somn si ea isi baga degetelul in gurita. Atunci a inceput scandalul, vrea eunelul jos, a inceput sa planga, s-a suparat. Dupa 20 de minunte de plans, am cedat si am spus ca o sa mai incerc cand ma voi simti pregatita. Nu a durat foarte mult pana cand mi-am luat inima in dinti, peste vreo trei zile am incercat din nou. Insa, atunci cand a inceput sa planga, am incercat sa ii distrag atentia cu altceva: i-am citit o poveste, i-am cantat, a cantat si ea, am mangaiat-o, pana cand a adormit fara deget in gura. Prima seara a fost un pic mai greu, a doua seara mai usor, pana cand dupa 2 saptamani Alice a renuntat de tot la suptul degetelului. Intre timp, eunelul a devenit din ce in ce mai frumos si mai indragit. L-am personalizat si am desenat pe el floricele,  fluturasi, zambete.

Au trecut cinci luni, insa sunt nopti in care adoarme cu degetul aproape de buze, ca o amintire a unei mari iubiri :)

Doi ani, o clipa...

E 23.30, sunt intr-un sala de spital, mi se masoara intensitatea contractiilor, vorbesc la telefon. Nimic nu s-a schimbat de la ultimul telefon primit dintr-o parcare din fata spitalului. Telefoanele au continuat pana la 4-5 dimineata cand am luat o pauza toti 3. S-a jucat o zi intreaga de-a v-ati ascunselea si vroia sa ia o pauza. Am  adormit toti 3, aveam nevoie de putina odihna...A doua zi, la ora 12.38 s-a nascut un ghemotoc de om pentru care nu stiam ce simt, ce ar trebui sa simt.
Au trecut fix 2 ani de atunci, suntem toti 3 acasa. Ea doarme in camera alaturata in "patuica magica", eu sunt in fata calculatorului incercand sa scriu cateva randuri despre ce simt, gandesc acum. Nu imi gasesc usor cuvintele, dar continui...
Ghemotocul a crescut si e acum o fetita vesela si vorbareata, careia ii place sa se joace, sa asculte muzica, sa danseze. Bebelusul pe care il tineam cu teama in brate atunci, vrea acum "uta, uta cu cautza", in "parc a pipii mami",  "calul tati". Gateste, da cu matura pentru ca "e mizeie mami" (cum altfel?), da cu mopul atunci cand prinde usa deschisa la balcon, "pec cu motorul mami a munte, a Rares", asculta "imimioara" cu stetoscopul primit cadou si printre toate aceste treburi danseaza mult pentru ca ii place. "Canta" a pian (o carte cu clape de pian), "titeste Ali tata lui" (Pinochio) si "gro-gro" (Cei trei purcelusi). Te "oaga momos" si la final, dupa ce ai ajutat-o iti "mumumeste" asta daca nu cumva iti raspunde direct " tu pacele" (se mai incurca uneori si ea :).

Doi ani, o clipa in care am invatat multe si in care am aflat ce simt...

In fiecare seara, inainte de culcare, ii soptesc "a ueche" : "Te iubesc, Ali!", iar ea imi raspunde " ubec mami", daca nu e foarte obosita . Atunci imi spune doar "e bineee" si zambeste dulce.

E serbare, petrecem!

Pentru ca se apropie sfarsitul anului scolar si pentru ca langa blocul nostru se afla o gradinita, in fiecare seara avem cate o serbare, urmata de o petrecere in aer liber. Nu ne lipseste nimic: muzica de ultima ora avem, copii dansareti avem, DJ avem ai voie buna aveeeeem! Prin urmare, in fiecare seara, timp de aproximativ o ora, suntem in dans. 

Iesim pentru plimbarea de seara, insa daca petrecerea din curtea gradinitei a inceput, nu poate pierde nici o secunda din ea. Daca muzica nu mai e pe gustul nostru sau nu se mai intampla nimic interesant, mergem in spatele blocului, ne dam in leagan, vorbim cu "toboganul murdar" si cu "toboganul curat", ne dam in calut. In final, tot la petrecere ne intoarcem, acolo unde "pipiii danzeaza mami".

Fara sa vrem petrecem ca in povesti, o saptamana intreaga inainte de 15 iunie ;)!