Povestirea experienței negative poate fi vindecătoare

                                      

Credit foto: Alice Andrei

Anul trecut am fost internată pentru câteva zile cu fetița în spital pentru o intervenție chirurgicală. Am cunoscut acolo un băiețel care avusese un accident și era internat cu mama lui. Știu că povesteam cu ea și îmi spunea cât de greu i-a fost când a aflat de accident și cum, uneori, băiatul povestește despre acel moment, iar ea schimba subiectul de teamă să nu îi facă rău retrăirea momentului, plus că nici ei nu îi era foarte ușor acest fapt. Miza pe faptul că timpul va trece si copilul va uita.

I-am povestit atunci despre faptul că el are nevoie să proceseze ce s-a întâmplat în acea zi, să-și aducă aminte, să refacă acea zi, oricât de greu i-ar fi fost ei să audă poveștile lui.

Există în creierul nostru o parte, hipocampusul, care ne ajută să aranjăm piesele din puzzle, să avem o imagine clară și completă a ceea ce s-a întâmplat. Atunci când oferim copilului posibilitatea să povestească în detaliu un eveniment greu prin care a trecut, să vorbească despre ce a simțit, îi oferim șansa să înțeleagă experiența avută, să înțeleagă ce s-a întâmplat în interiorul său, modul în care a reacționat și să tragă concluzii în urma experienței.

Copilul se va întoarce în acel moment de atâtea ori de cât va nevoie pentru a pune în ordine evenimentul. La început mai des, apoi mai rar. Sunt situații în care revine la poveste și după un an sau doi.

Ce putem face noi în această situație? Putem doar să îl ascultăm, să îi validăm emoțiile, să îi oglindim ceea ce spune. Chiar dacă pentru noi, uneori, povestirea evenimentului poate fi răscolitoarere, alteori plictisitoare, avem nevoie să ne amintim că pentru copilul nostru ea este vindecătoare. Și de cele mai multe ori și pentru noi.

Dacă experiența a fost copleșitoare și nu poate duce la capăt povestea, putem să îi povestim despre telecomanda pe care o are în creier și care îl ajută să se oprească atunci când îi e prea greu sau care îl ajută să sară peste un moment dificil. Îl asigurăm că ne putem întoarce cu ajutorul telecomenzii de câte ori este nevoie până va reuși să o parcurgă integral. În acest mod povestirea nu va mai fi la fel de înfricoșătoare, deoarece poate să o parcurgă în propriul său ritm.

Îl putem sprijini cu întrebări ajutătoare, care să-i înlesnească efortul și să îi aducă un pic de claritate. Să îi dăm copilului de lângă noi ocazia să-și spună povestea, să avem răbdare cu el, să nu îl judecăm sau să facem comentarii răutăcioase pe seama ei. Îl va ajuta să-și îmbunătățească capacitatea de a înțelege trecutul și experiențele prezente, dar și să descopere semnificațiile celor întâmplate.