Sfârșitul școlii. Ce faci cu emoțiile copilului tău?

                             Credit foto: Alice Andrei

Se apropie cu pași repezi vacanța. Și copiii, și părinții o așteaptă cu nerăbdare. Știm cu toții că vine cu "trenul din Franța" și trece pentru toți parcă nedrept de repede. Dar, astăzi nu vreau să povestesc despre vacanta. 

Vreau să scriu despre cei care în aceste zile încheie etape din viața lor: grădinița, clasele primare, clasele gimnaziale, liceul sau poate facultatea. Pentru ei, zilele acestea bucuria vacanței se amestecă cu emoții care nu sunt mereu ușoare. Fie că se despart de doamna educatoare, de domnul invătător, de colegi, profesori, ei suferă un proces de pierdere. Și știm că principala emoție în acest caz este tristețea. Se vor simți triști, vor fi apatici, indurerați, poate mai activi decât de obicei, poate furioși fără motiv. O să le fie dor de colegi, de doamna/domnul, de locul de desfășurare a activităților, de rutina zilnică. Unii vor simți nevoia să povestească mai mult despre asta. Nu toți dintre ei știu să spună ce simt, însă toți știu că urmează o schimbare. Iar ideea unei schimbări sperie orice ființă umană și îndeamnă organismul să se opună la ea. 

Am uneori impresia că suntem atât de concentrați pe momentele de început ale copiilor noștri și prea puțin interesați de cele de final. Suntem mereu acolo când încep grădinița, școala, atenți la ce au nevoie, însă la final de ciclu uităm să îi întrebăm cum sunt, cum se simt. Și dacă îi auzim că " o să îmi fie dor de colegi sau de doamna", imediat le răspundem nerealist "nu-ți face griji, va fi bine! Ai să vezi ce doamnă drăguță o să ai la școală și câți prieteni o să îți faci". 

Copilul nu are nevoie de aceste cuvinte. Până la urmă, dacă ne gândim bine, nici noi nu avem de unde să știm cum va fi, deci nu ii putem da aceste asigurări și să ii setăm așteptări false. El are nevoie să fie ascultat, să îi fie validate emoțiile, să știe că ceea ce simte e normal. Iar atunci când nu știe ce simte, să-l ajutăm cu întrebări simple să identifice. 

Nu e ușor să stai lângă un copil care trăiește emoții grele și tendința noastră este să il scoatem repede din această stare, să nu se îngrijoreze, să se înveselească. Insă, în astfel de momente, e bine să îl lăsăm să își trăiască emoțiile și doar să îi fim alături în tot procesul lui de pierdere.