Intalnire cu autoritatile

De cateva zile, umblu pe la autoritati si iau contact cu lumea bugetarilor. Am ajuns la administratia financiara a Sectorului 4, unde, pentru a obtine un cazier fiscal si pentru a plati taxa aferenta stai la vreo 3 cozi. Mi se pare de domeniul fantasticului sa stai la coada la un ghiseu sa iti introduca in calculator chitanta si la 1 m distanta (pe ele le desparte doar un perete) sa mai stai la o coada sa iti ia si banii si sa iti inmaneze minunata chitanta. Sincer, nu inteleg de ce e nevoie de 2 persoane pentru o treaba asa simpla. Dupa ce am trecut de experienta "doua cozi- o chitanta", am ajuns la ghiseul la care trebuia sa depun cererea si chitanta. Ei bine, cererile tip nu se gasesc la Administratie, ci peste drum, intr-un fel de chiosc, unde proprietarii fac banuti frumosi pe spatele statului. De ce dna de la ghiseu nu incaseaza bani si pentru cererea tip si astfel banii ar ajunge la stat, nu ma intrebati, probabil ca trebuie sa traiasca o multime de capuse pe langa el. Dupa ce m-am intors cu cererea completata, m-am asezat din nou la coada si asteptand, ma tot uitam uimita la ce se intampla dupa fereastra despartitoare. Acolo e o alta lume, sunt o multime de doamne, au ritmul lor si nu e in regula sa le deranjezi cu nimic, nici macar cu o privire. Isi sorb cafeaua in liniste, fac glume intre ele, fara sa le intereseze daca oamenii sunt grabiti sau nu. Mai arunca, din cand in cand, cate o privire "galesa" spre ghiseu si par neatinse de nimic (stres, suparari, agitatia de afara), asta daca nu indraznesti, cum spuneam mai sus sa le deranjezi. Si am mai constatat ceva, acolo, in lumea lor e o mare dezordine, as putea spune chiar mizerie. Peste tot sunt foi aruncate, dosare , care par de-a valma, nimic la locul lui. Ma gandeam ca atunci cand lucrezi cu acte, situatii finaciare ar trebui sa ai o anumita ordine in toate. Ei bine, in Administratii nu e cazul, am avut impresia ca acolo sunt stat in stat. E lumea lor si atat.

Ieri, desi plecasem de acasa pregatita pentru o experienta nu foarte placuta, am avut parte de o mare surpriza. Am avut "intalnire" cu Judecatoria Sectorului 4, mai exact cu registratura. Am intrat acolo si am dat peste o doamna amabila, pe care nu o deranjam nici de la tigara, nici de la vreo discutie cu colega de birou. Am predat toate actele si pana mi le-a verificat ma tot uitam in jur si nu imi venea sa cred. Eram intr-un birou de bugetari, insa era curat, ordonat, aveau chiar si covor pe jos, camera luminoasa si aerisita, dosarele, multe de altfel, puse in ordine. Noroc ca "sistemul", internetul nu mergeau, altfel credeam ca ajuns intr-o firma oarecare si nu intr-o registratura de judecatorie. Am iesit de acolo binedispusa, in primul rand ca imi rezolvasem treaba si in al doilea rand ca fusesem tratata asa cum ar fi normal sa fie tratat orice persoana care intra in contact cu cei platiti si din buzunarul sau. Poate este o exceptie de la regula ce am gasit eu la Judecatorie, insa am tinut sa pun fata in fata cele doua situatii pentru a va arata ca se poate si altfel. 

Prin culoare si lumina

O prietena draga a fost de curand intr-o vacanta si pentru ca povestile ei mi-au placut, am rugat-o sa scrie o postare pentru blog. Mi-a trimis textul si cateva poze, pe care eu mi-am permis sa le impart in doua parti. Prima parte v-o prezint asta seara.

"Am fost intr-o vacanta minunata in Franta, mai precis in Nice, Cannes, Monaco, Provance, Marsilia, Montpellier, Avignon. Am traversat Alpii intr-o simfonie de culori, de la roz, galben, aramiu, nuante si nuante mii. Am vazut apusul soarelui pe mare, in culori de vis, in lumini spectaculoase.  Am vazut marea turcoaz,  intr-o nuanta pe care am vazut-o prima data acolo, intr-o zi noroasa si ploioasa, si totusi peisajul era atat de magnetic. Era o stanca intr-o forma ciudata si era marea de culoare turcoaz, nu stiam ce sa aleg, sa privesc, stanca te fermeca, iti atragea privirea, dar si marea era fermecatoare. Era Casis.  Aici venisem sa ne plimbam cu vaporasul prin fiorduri (calangues). Nu am putut din cauza vremii, dar spectacolul luminii si culorii a fost fascinant. La Nice am stat patru zile, am avut soare, o vreme calduta si am putut vizita in tihna Nice, Cannes, Monaco, Menton.  La Eze am ajuns intr-o dimineata ploioasa, iar sus pe munte batea un vant napraznic.  Eze este un orasel cetate pe varf de munte, cu stradute inguste si privelisti inedite.  Tot aici erau si cateva fabrici de parfumuri. 

A urmat Provance-ul.  Primul oras a fost Aix de Provance, un oras superb, curat, in care parca erau plantati un singur fel de copaci, cred ca erau artari, frunza asa arata, coaja tulpinei era alba, culoarea frunzelor era kaki la acel moment, mai tarziu cateva zile bune am revazut acei copacii si in alte locuri, doar ca acum culoarea frunzelor era o combinatie de kaki, galben si aramiu.  O combinatie perfecta.  Inca odata, a nu stiu cata oare in acest an observ cata abundenta si perfectiune este in natura.  Este extrem de frumos sa vezi aceiasi copacii pe fiecare strada, cum este la fel de frumos si sa vezi palmierii impreuna cu alte specii de copaci europeni, sau exotici, cum era in zona Nice, Cannes, Monaco, unde gradinile exotice erau de mare interes.  Au mai fost cateva orasele Salon de Provance, St Remi de Provance, Bau Caire, Tarascon , toate in acelasi registru, cu multi artari.  Apoi a urmat Marsilia.  Ei bine aici ...hm.  Prima impresia nu a fost chiar uoahhh...Daca inainte sa plec cineva mi-ar fi spus Marsilia, poate ca as fi spus ouahh.  Dar dupa ce l-am vazut, hm.  Un oras port foarte, foarte mare, foarte colorat din punct de vedere al populatie, destul de murdar, foarte aglomerat.  Senzatia mea era ca parca casele, strazile, oamenii se incalecau, nu aveaua loc.  Am observat in mine destul de repede idea de respingere si mi-am propus sa tin ochii deschisi si sa vad, fara prejudecati, fara idei preconcepute ce poate oferi orasul.  Ok am vazut ce nu poate, dar cu siguranta are si laturile lui bune.  In orice este acest dualism. Am stat acolo trei zile.  In dupa amiaza in care am ajuns am vrut sa ajungem in port, din pacate ne-am ratacit si nu am ajuns, am mers mult.  A doua zi in schimb am ajuns , am vazut portul, am urcat la Notre Dame de la Garde.  Catedrala frumoasa, iar privelistea ei bine da, merita toti banii.  Vedeai orasul, marea, portul...Arhitectura imi confirma in schimb ceea ce vazusem cumva cu o seara in urma, case ingramadite, una peste alta.  Mi-a venit in minte imaginea din Paris, cand eram sus intr-o cladire foarte inalta si totul era pefect, strazile, casele, era relaxant sa te uiti...Aici parca nu incapeaua cladirile, casele in acel spatiu. Totusi a fost o experienta interesanta.  Este provocator  sa cauti aspectele pozitive acolo unde prima impresie este mai mult negativa.  Dar cum spuneam in orice lucru este cate un pic din fiecare.  Depinde doar de tine ce vezi, cat vezi si cum vezi. 

Un drum foarte frumos a fost la Ville Nouve pe malul marii, dupa o noapte de furtuna.  Marea era agitata cu valori mari, care se spargeau la mal. Am vizitat Vila Ephrussi de Rothschild de la St Jean Cap Ferrat.  Superba, iar gradina pe masura, o gradina mare exotica, cu multe specii aduse de la gradina exotica din Monaco si o fantana cantatoare.  Puteai sa stai acolo ore fara sa simti ca a trecut timpul.  Dupa un drum superb pe malul marii a urmat Villa Kerylos din Beaulieu sur mer.  Nu mai vazusem pana atunci o casa greceasca si mi s-a parut austera, simpla.  Tavanele, in schimb erau pictate si foarte, foarte frumoase, erau din grinzi de lemn.  Fiecare camera avea o poveste din mitologia greaca."  

Cu ce se mai ocupa copilul?

Astazi am vrut sa merg la un eveniment organizat de asociatia Simply Life Romania la Spitalul Budimex din Bucuresti, insa din motive obiective am ramas acasa. Si sa nu imi treaca ziua degeaba, m-am hotarat sa spal un pic frigiderul. In urma unor calcule bine efectuate, reiesea ca momentul de curatire a acestuia va coincinde cu momentul in care Alice va merge la somn. Dar, cum socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea din targ, copilul nu a vrut sa doarma si iata ce a urmat...

Cu greu pot descrie in cuvinte bucuria ei in momentul in care a intrat in frigider. Era singura "cutie" din bucatarie pe care nu o explorase. De fiecare daca cand se deschide usa, pana sa isi dea seama ce se intampla, se inchidea la loc si ea ramanea mereu nelamurita ce e acolo. Astazi pentru vreo doua ore, usa a fost deschisa si ea a putut vizita cutia in voie. 

Si pentru ca tot suntem la capitolul descoperiri, de o saptamana sau doua a descoperit dulapul de pantofi. La inceput, partea de jos, dupa care a urcat. Si dupa ce scoate toti pantofii din el, se urca pe usa dulapului. Daca pana acum era multumita sa stea pe ea in fundulet, povestind vrute si nevrute pe limba ei, aseara avea chef de dat concerte in picioare.