Prin culoare si lumina

O prietena draga a fost de curand intr-o vacanta si pentru ca povestile ei mi-au placut, am rugat-o sa scrie o postare pentru blog. Mi-a trimis textul si cateva poze, pe care eu mi-am permis sa le impart in doua parti. Prima parte v-o prezint asta seara.

"Am fost intr-o vacanta minunata in Franta, mai precis in Nice, Cannes, Monaco, Provance, Marsilia, Montpellier, Avignon. Am traversat Alpii intr-o simfonie de culori, de la roz, galben, aramiu, nuante si nuante mii. Am vazut apusul soarelui pe mare, in culori de vis, in lumini spectaculoase.  Am vazut marea turcoaz,  intr-o nuanta pe care am vazut-o prima data acolo, intr-o zi noroasa si ploioasa, si totusi peisajul era atat de magnetic. Era o stanca intr-o forma ciudata si era marea de culoare turcoaz, nu stiam ce sa aleg, sa privesc, stanca te fermeca, iti atragea privirea, dar si marea era fermecatoare. Era Casis.  Aici venisem sa ne plimbam cu vaporasul prin fiorduri (calangues). Nu am putut din cauza vremii, dar spectacolul luminii si culorii a fost fascinant. La Nice am stat patru zile, am avut soare, o vreme calduta si am putut vizita in tihna Nice, Cannes, Monaco, Menton.  La Eze am ajuns intr-o dimineata ploioasa, iar sus pe munte batea un vant napraznic.  Eze este un orasel cetate pe varf de munte, cu stradute inguste si privelisti inedite.  Tot aici erau si cateva fabrici de parfumuri. 

A urmat Provance-ul.  Primul oras a fost Aix de Provance, un oras superb, curat, in care parca erau plantati un singur fel de copaci, cred ca erau artari, frunza asa arata, coaja tulpinei era alba, culoarea frunzelor era kaki la acel moment, mai tarziu cateva zile bune am revazut acei copacii si in alte locuri, doar ca acum culoarea frunzelor era o combinatie de kaki, galben si aramiu.  O combinatie perfecta.  Inca odata, a nu stiu cata oare in acest an observ cata abundenta si perfectiune este in natura.  Este extrem de frumos sa vezi aceiasi copacii pe fiecare strada, cum este la fel de frumos si sa vezi palmierii impreuna cu alte specii de copaci europeni, sau exotici, cum era in zona Nice, Cannes, Monaco, unde gradinile exotice erau de mare interes.  Au mai fost cateva orasele Salon de Provance, St Remi de Provance, Bau Caire, Tarascon , toate in acelasi registru, cu multi artari.  Apoi a urmat Marsilia.  Ei bine aici ...hm.  Prima impresia nu a fost chiar uoahhh...Daca inainte sa plec cineva mi-ar fi spus Marsilia, poate ca as fi spus ouahh.  Dar dupa ce l-am vazut, hm.  Un oras port foarte, foarte mare, foarte colorat din punct de vedere al populatie, destul de murdar, foarte aglomerat.  Senzatia mea era ca parca casele, strazile, oamenii se incalecau, nu aveaua loc.  Am observat in mine destul de repede idea de respingere si mi-am propus sa tin ochii deschisi si sa vad, fara prejudecati, fara idei preconcepute ce poate oferi orasul.  Ok am vazut ce nu poate, dar cu siguranta are si laturile lui bune.  In orice este acest dualism. Am stat acolo trei zile.  In dupa amiaza in care am ajuns am vrut sa ajungem in port, din pacate ne-am ratacit si nu am ajuns, am mers mult.  A doua zi in schimb am ajuns , am vazut portul, am urcat la Notre Dame de la Garde.  Catedrala frumoasa, iar privelistea ei bine da, merita toti banii.  Vedeai orasul, marea, portul...Arhitectura imi confirma in schimb ceea ce vazusem cumva cu o seara in urma, case ingramadite, una peste alta.  Mi-a venit in minte imaginea din Paris, cand eram sus intr-o cladire foarte inalta si totul era pefect, strazile, casele, era relaxant sa te uiti...Aici parca nu incapeaua cladirile, casele in acel spatiu. Totusi a fost o experienta interesanta.  Este provocator  sa cauti aspectele pozitive acolo unde prima impresie este mai mult negativa.  Dar cum spuneam in orice lucru este cate un pic din fiecare.  Depinde doar de tine ce vezi, cat vezi si cum vezi. 

Un drum foarte frumos a fost la Ville Nouve pe malul marii, dupa o noapte de furtuna.  Marea era agitata cu valori mari, care se spargeau la mal. Am vizitat Vila Ephrussi de Rothschild de la St Jean Cap Ferrat.  Superba, iar gradina pe masura, o gradina mare exotica, cu multe specii aduse de la gradina exotica din Monaco si o fantana cantatoare.  Puteai sa stai acolo ore fara sa simti ca a trecut timpul.  Dupa un drum superb pe malul marii a urmat Villa Kerylos din Beaulieu sur mer.  Nu mai vazusem pana atunci o casa greceasca si mi s-a parut austera, simpla.  Tavanele, in schimb erau pictate si foarte, foarte frumoase, erau din grinzi de lemn.  Fiecare camera avea o poveste din mitologia greaca."