O campanie...cu cantec

De aproape o saptamana ne-am vazut invadati de afisele electorale ale politicienilor care se lupta pentru un loc in Parlamentul Romaniei. Personaje imbracate la patru ace troneaza pe blocuri, stalpi, in vitrine de magazine, in marile intersectii, incercand sa pozeze in oameni seriosi, pusi pe treaba, dar mai ales pe schimbare. Nu orice fel de schimbare, ci in muuuuuuuult mai bine. Ce conteaza ca ei nu cred o iota din ce spun si promit, important e sa dea bine in afis, emisiuni si sa ii voteze lumea. 

Insa, nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre o intamplare de campanie petrecuta astazi. In drumul meu de intoarcere de la munca, am coborat repede din metrou si in pas alert, ma indreptam spre troleibuz, cu speranta ca va veni repede si nu voi fi nevoita sa inghet prea mult. Cand sa ajung in statie, in mijlocul trotuarului din fata Big Berceni era "inaltata" (la vreo 40-50 cm) o scena, erau puse cateva reflectoare si ...o domnisoara, cu o fustita scurta si o geaca de piele se plimba pe ea. Langa, afisele candidatilor PPDD la Camera Deputatilor si Senat. O dubita cu toate cele necesare sonorizarii, era trasa aproape si domnita incerca sa aranjeze sunetul astfel incat sa se auda cat mai bine. M-am gandit cat de trist e sa prezinti o manifestare, fie ea si electorala pe o vreme asa vitrega ca cea de azi din Bucuresti, unde nu au fost mai mult de 6-7 grade. M-am linistit singura, intr-o fractiune de secunda, gandindu-ma ca va incasa un onorariu care, cel putin pe ea, sunt sigura ca o multumeste. Nu era nici un simpatizant ai dlor candidati prin preajma, nici un stegulet fluturand, nici o esarfa batuta de vant... 

In timp ce eu ma bucuram ca vine troleibuzul, aud o voce de fata cantand intr-un microfon. Cand ma intorc, domnisoara, nu era prezentatoare de miting electoral, ci chiar o cantareata. Va rog sa nu ma intrebati cine era, stiu doar ca era mica, avea parul blond, lung si o mare preocupare in a-l aranja tot timpul. O celebritate imi permit sa cred nu era, la cat de mica era scena si cat de ieftin parea totul. Incet, incet a inceput sa se stranga lumea si sa o asculte. Se stie ca romanul e interesat de tot ce e gratis, de la o tensiune masurata gratis, la o paine, o galeata, umbrela, pilota sau un sac de cartofi sau un concert improvizat pe o margine de trotuar langa piata. Am plecat, nu inainte de a-i face o poza, pentru ca imaginea era una inedita.Din pacate, am facut-o din autobuz, cu un telefon neperformant si nu e asa de clara. 

La cateva statii distanta, vreo 3 la numar, un grup mare de geci rosii colorau bulevardul gri, inghetat de frig. Pe ei nu i-am mai prins sa vad exact ce faceau, ce imparteau. Cel mai probabil, printre ei se afla Nicolae Banicioiu, candidat in colegiul nostru la un loc in Camera Deputatilor,  care si-a instalat corturile de verificare a tensiunii si glicemiei cu vreo saptamana inainte de inceperea campaniei electorale. Probabil a invatat lectia de la Dan Voiculescu, care "se ingrijeste" de sanatatea votantilor, din patru in patru ani. 

Inghetata si cu ceva cumparaturi facute, urc in scara blocului care era inecata in bezna. Lumina fusese oprita in urma unei defectiuni la reteaua de alimentare, conform spuselor unui robot care raspundea la deranjamente Enel