13 Noiembrie- Ziua Internationala a Bunavointei

Azi e si 13, si marti, si, pentru cei care nu au aflat inca de la Neti, e si o eclipsa.Toate conditiile au fost indeplinite astazi pentru a avea o zi "perfecta". Nu pot sa ma laud cu o zi prea frumoasa, ba din contra. Insa am aflat ca astazi, 13 noiembrie, este Ziua Internationala a Bunavointei.  E nevoie de o astfel de zi sau nu? Se pare ca in Franta sarbatoarea aceasta a prins foarte bine desi nu e una veche.Tot felul de dezbateri , afise, reclame au aparut pe aceasta tema. In Romania, eu abia anul acesta am aflat despre ea. 

Cred insa, ca ar putea sa fie mai mult mediatizata, oamenilor sa le fie adus in atentie mai des acest cuvant si poate chiar explicat. Iata ce scrie in DEX in dreptul acestui cuvant: "bunavointa- Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință". 

Ma intreb de multe ori e chiar asa de greu sa faci un bine, sa oferi un zambet, un loc in metrou unei doamne in varsta sau insarcinata, sa lasi pe cineva sa urce/sa coboare in fata ta, sa fii mai ingaduitor cu cei care gresesc. Merg in fiecare zi cu metroul cca 1 h si ma uit ca oamenii sunt foarte indarjiti, suparati nervosi, comenteaza rautacios la orice atingere de umar sau de geanta, oricat de usoara ar fi ea. De ce? Suntem oare asa de stresati, de suparati incat sa nu fim in stare sa spunem : "scuze", "multumesc" sau " nu e nici o problema, se mai intampla" si sa zambim? Eu cred ca nu. Dam mereu vina pe stresul din viata noastra, insa nu cred ca el e de vina.

Mie, de multe ori, un zambet sau un "multumesc" imi schimba ziua, ma fac sa ma simt mult mai bine. De foarte mult timp zambesc , ma scuz cand gresesc, multumesc in speranta ca, poate reusesc sa schimb ziua cuiva in bine. :)

In primavara ma plimbam cu Alice pe strada si ii spuneam mereu ca noi mergem pa-pa, iar ea era asa entuziasmata, dadea din manute, radea si spunea "pa-pa" tuturor persoanelor pe care le intalnea. Rar, foarte rar ni s-a intamplat sa ii raspunda cineva sau sa ii zambeasca. Multi nici nu o auzeau, nu o vedeau...M-a intristat situatia si nu pentru ca era vorba de copilul meu, ci pur si simplu pentru ca oamenii nu mai sunt in stare sa reactioneze la lucruri frumoase, cum ar fi rasul si urarile unei pitice de nici un an. 

Va doresc sa fiti ingaduitori si sa va bucurati mai mult de cele din jur!