Dupa ce o saptamana am fost legate de casa (niste mucisori nabadaiosi, care nu ne mai dadeau pace), ieri am decis sa iesim un pic la plimbare. Ne-am bucurat de soare, am vizitat-o pe bunica si, in drum spre casa, ne-am intalnit cu niste prietene pitice plimbarete si cu mamicile lor. Cand am ajuns acasa, am intrat repede in bucatarie, am pregatit masa, am hranit copilul si pentru ca ne plimbasem un pic si incepuse sa se frece la ochi , am asezat-o in patutul ei.
A gonganit ea o perioada, dupa care... liniste. Liniste... si din cand in cand auzeam cate un pacanit surd, copilul nu se auzea deloc. Ceva nu mirosea bine! Din cate am inteles eu de la neamuri si prieteni, cand copilul nu se aude inseamna ca are o preocupare, nu intotdeauna una buna.
M-am indreptat eu incet spre dormitor, sa nu ma simta. Alice era cu spatele la usa si cu fata la perete (acolo lipisem niste stickere primite de la Cili). Arunc ochii pe perete si observ ca lipseste un picior de-a lui Minnie. Nu spun nimic, ea nu m-a vazut, era prea preocupata. Ma retrag.
Liniste si...un chiot de bucurie. Ma ridic de la calculator si o gasesc, de data aceasta, cu fata spre usa si foarte vesela. Vorbea intr-una pe limba ei si parca vroia sa imi explice cum a reusit ea sa ii rupa picioarele lui Minnie Mouse. Era cea mai mare realizare a ei si era tare mandra de ea.
Inainte de culcare si-a adus aminte de prietena ei si a mai ros un pic la unul dintre picioruse. Acum trei zile a cazut la datorie si Degetica :)
:))))))) noi am avut niste maci (de la IKEA) pe care i-a executat Maria... Cand am aflat ca vine si Vladimir, le-am pictat camera... acum doar se chinuie sa ne corecteze noua greselile si imbunatatesc personajele cu orice instrument de scris le pica in mana. :))
RăspundețiȘtergere