Am fost acum doua saptamani cu Alice la Regina Maria, la ortopedie, la un control. Fusesem si in luna decembrie, are la piciorul stang un tal valg usor. Am fost la dl dr Sebastian Ionescu, seful Catedrei de Ortopedie pediatrica din cadrul Facultatii de Medicina. Initial am vrut sa ne facem o programare la dr Burnei, insa, cand am aflat ca sunt 200 de copii pe lista de asteptare, am hotarat sa mergem la altcineva, in primul rand pentru ca situatia noastra nu era una grava si in al doilea rand m-am gandit ca nu are rost sa luam locul unui copil, care poate are o problema mai serioasa ca a noastra.
Ni s-a recomandat sa mergem la dl dr Ionescu si sincera sa fiu , ma asteptam sa am parte de fite si de un ton superior, asa cum ne "invata" multe din somitatile din domeniul medicinei in Romania. Am ramas surprinsa sa gasesc un domn pe la 50 si ceva de ani, care vorbea foarte frumos, calm, politicos si era foarte apropiat cu Alice. Ne-a explicat in final, ce avem de facut, un masaj pe interiorul piciorusului, de la genunchi in jos, pentru a intari muschii si ne-a rugat sa revenim la control.
Ceea ce am si facut acum doua saptamani. Tal vag-ul s-a ameliorat, deci suntem pe calea cea buna si ne-a recomandat sa facem o serie de exercitii pentru intarirea muschilor abdominali si ai spatelui. Ce mi-a placut mie la el a fost faptul ca de fiecare data ne-a incurajat sa avem incredere in Alice si sa o lasam sa se dezvolte in ritmul ei. Sa nu fortam nimic, sa nu o obligam sa faca lucruri care sunt prea mult pentru varsta ei. In decembrie, desi Alice avea 6 luni, nu statea in fundulet singura, iar intre perne, pentru ca nu am pus-o sa stea, obosea repede. L-am intrebat atunci de la cate luni ar trebui sa stea un copil in fundulet si mi-a raspuns ca intre 5 si 7 luni, insa ne-a rugat sa o lasam in pace, atunci cand va putea, va sta. Sa o stimulam, sa o ridicam, dar in nici un caz sa o fortam sa stea asa. L-am ascultat si intr-o zi, pe la 7 luni si jumatate, am observat cum pitica statea fara nici un fel de sprijin.
Acum in ianuarie, ne-a spus sa nu o punem in premergator, ham sau alte chestii de acest gen. M-a ajutat foarte mult aceasta indicatie deoarece nu vreau sa spun de cate ori am auzit pana acum: "nu ai pus-o in premergator?", "cum nu o pui?", "de ce?, "o sa mearga mai repede, e vioaie, e pacat sa nu ii dai drumul in premergator.", "A mea/al meu a fost pus de la 6 luni si a mers repede". Ne-a explicat ca cele mai urate deformari ale coloanei se datoreaza acestui "pus in premergator", ca de fapt nu ajuta copilul deloc la mers, unii dintre ei mergand mai greu din aceasta cauza. Din nou, ne-a explicat ca Alice se va ridica singura, atunci cand va putea, ca totul trebuie sa decurga asa cum a lasat natura: sa se intoarca pe burtica , sa stea in fundulet, sa porneasca de-a busilea, sa incerce sa se ridice si apoi, sa paseasca.
Nu aveam premergator, nici primit, nici cumparat, iar dupa aceasta discutie nici nu vom achizitiona unul. Am luat insa, un fel de premergator, de la Chicco, pe care il va putea folosi abia dupa ce va putea pasi. Pana atunci se joaca cu el pe post de jucarie cantatoare :).
nu face bine nici la solduri (premergatorul). Maria a crescut bine mersi fara, pasind la 7 luni!! la 9 mergand tinandu-se de mobile iar la 11 a luat-o la mers fara pic de sprijin.
RăspundețiȘtergereChiar ma uitam la Alice zilele astea si observam ca incearca sa se ridice tot mai mult, ea ar vrea sa o ia de-a busilea, dar se ridica asa mult, ca si cand ar porni in picioare. Sora mea imi spunea ca s-ar putea sa mearga direct in picioare si sa sara etapa "de-a busilea" si chiar ma gandeam daca o fi posibil. Si se pare ca da...Bravo Maria! asteptam si primii pasi ai lui Vladimir.
RăspundețiȘtergere