luni, 21 octombrie 2013

O dupa amiaza cu cantec :)


Dupa o dimineata plina de treburi administrative in care, nu trebuie sa va mai spun, a fost pionul principal, a venit ora somnului. Moment bun pentru a ma linisti si eu pentru vreo 2h. 
Am strans repede masa unde mancase si fug sa ma asez in pat. Tocmai cand ma vizita Mos Ene pe la gene, aud un zgomot ciudat, ca si cum motorul din dotarea copilului s-ar fi miscat. Ciudat! Nu a coborat pana acum niciodata singura din pat si parca dormea. Ma uit pe gaura cheii, nu se misca nimic in pat. Deschid usa si vad ca paturica agatase, in lupta pe care o dusese cu Alice, o parte din motocicleta. Si cum se misca pitica, misca si paturica si aceasta, motorul. Pasesc usor catre pat, aveam inca ganduri de odihna si nu doream sa deranjez copilul, iau motorul si, in fata, imi pare un adevarat camp de lupta. 
Alice era in mijloc, parca infranta, parca invingatoare. Situatia arata astfel: cartea cu Scufita Rosie era sub ea, am dedus ca nu supravietuise luptelor, patura era intr-un colt uitata, "magica" (sacul ei de dormit) era o parte sub ea, o parte peste ea (remiza!) si peste toate tronau zambind prietenosi Minnie, Mickey si Pooh. Am incercat sa scot din patut tot ce puteam scoate sa aiba si ea un pic de loc, mai ales ca transpira foarte tare in timpul somnului . 
Am fugit repede in patul meu, in paturica mea. Am adormit cred ca vreo 20 minute, dupa care o aud cum ma striga usor: " mami!", mai tare : "mamiiii" si mai tare " MAMIIII!". Moment in care am sarit din pat buimaca, am intrat in camera ei, o intreb daca vrea la olita. Imi raspunde "nu, vreau sa dormi in patul tau mare". Rasuflu usurata, ea imi zambeste, ma bucur pare inca adormita. Se ridica in picioare in patut, ma intreaba daca poate lua o jucarie. Ii raspund ca da, poate are nevoie de ceva sa o linisteasca si sa adoarma. Ia un ursulet, se uita la el vesela, eu ma uit cu frica sa nu apese pe manutza lui. Si, pentru ca il cerceta si nu dadea niciun semn, inchid ochii, parca incercand sa mai fur cinci minute de somn. Si deodata..."Singing in the rain, just singing in the rain..." Deschid ochii speriata, ea se ridica in picioare, e foarte vesela, pupa ursuletul, rade la mine...

"E de la Gogo si Mandalina!" Il mai pupa o data si spune foarte vesela "Multumesc Mada" :)


Un comentariu: