Incompetenta statului platita de mame

De cand am devenit mamica am intrat in diferite grupuri de pe facebook. Urmaresc zilnic ce scriu mamicile pe acolo, am gasit o multime de sfaturi care mai de care mai folositoare. Ieri, ca in orice alta zi, am intrat sa vad ce subiecte noi mai sunt si citesc cum statul roman suspenda plata indemnizatiei pentru cresterea copilului in cazul in care nu am platit impozitul sau vreo amenda.

Stiam subiectul, mai citisem la inceput de an, dar nu m-am gandit ca totul se va intampla asa repede. Ei bine, s-a intamplat. O multime de mamici au ramas fara indemnizatie incepand cu luna ianuarie 2012 pentru ca ba nu aveau tot impozitul platit, ba aveau o amenda restanta neachitata la stat sau, si mai grav, aveau impozitul sau amenda platite, dar angajatii statului gresisera si au trimis acasa scrisoarea de suspendare.

Cititi si Indiferenta fata de mamici

             Frica si sarcina 

             Bebelusii- "soriceii" simpatici din vietile noastre 

Aceste scrisori au fost trimise fara nici o notificare in prealabil, mamicile nu au fost atentionate sa achite sumele restante si sa faca dovada platii, lipsa acesteia conducand la suspendarea platii indemnizatiei cum ar fi fost normal intr-o tara civilizata.

Ba mai mult, citeam situatia unei mamici care avea o amenda achitata de 4 ani si in fiecare an, primea de la fisc o scrisoare prin care era anuntata ca are o amenda restanta. In fiecare an, de 4 ani, a mers sa faca dovada platii ei, anul acesta nu i s-a mai cerut dovada, ci i s-a suspendat indemnizatia in mod abuziv. Pentru ca niste angajati la stat nu au fost in stare de 4 ani de zile sa stearga acea datorie , mama va primi indemnizatia abia in luna aprilie. Bine, unii vor spune ca va primi atunci si  pentru lunile in care i-a fost suspendata, insa ar trebui sa ne intrebam cu ce va trai acea familie pana atunci.

O alta mamica primise o amenda, iar data limita de achitare a acesteia era 31 martie 2012. Decizia de suspendare a platii indemnizatiei era emisa cu data de 1 februarie 2012. Am mai citit o multime de cazuri, care mai de care mai ciudate si pe care nu le voi mai aminti.

Cert e ca statul roman nu e in stare sa stranga taxele si impozitele si, pentru ca e nevoie de bani la buget, s-a gandit sa faca asta pe spatele mamelor , ceea ce nu mi se pare deloc corect. Dupa ce la sfarsitul anului 2010 a modificat legea privind concediul de ingrijire a copilului, cu implicatii negative pentru foarte multe familii , acum s-a gandit sa mai ia o masura de "incurajare" a natalitatii in Romania.

De teama sa nu sune postasul si la noi, astazi sotul a fost si a achitat impozitul pe tot anul acesta.

Un copil, doi copii...agitatie maxima !

Am avut parte de un weekend plin, insa pe cat a fost de plin, pe atat a fost de frumos. Am inceput de vineri dimineata , cand am fost cu Alice la control, la Regina Maria. Totul e bine, e un pic sub media de greutate (7.900 kg) pentru varsta ei si un pic peste media de inaltime (74 cm). Dr Cristiana Mirica ne-a explicat ca lipsa poftei de mancare s-ar putea datora faptului ca nu a mai iesit afara de ceva vreme si ca o supara dintisorii.
Dupa scurta vizita la medic, am plecat la socrii,  in zona Peris- Scrovistea, unde am avut parte de cele mai frumoase privelisti din aceasta iarna. Am ramas impresionati cat de bine era facuta dezapezirea, avand in vedere cata zapada a cazut.

Seara, ne-au venit musafirii. V-am spus aici ca ne viziteaza Rares cu parintii din dotare. A venit insa fara sanie, dar l-am primit si asa. Sambata dat o fuga la ai mei, la Slobozia. Nu am stat mult, dar fost suficient ca Alice sa incerce pentru prima data o saniuta. Bineinteles ca nu singurica, ci tinuta de verisor. Mai bine spus, usor sugrumata, ca nici el nu e foarte mare sa o poata cuprinde in brate. Vremea a fost super faina, tocmai buna de sanie, ne-a parut rau ca nu am stat mai mult sa profitam de ea.

Cititi si Mamica si gradinita
                Mic dejun romantic
                 Incercarile vietii de mama-stecherul

Sambata seara am avut parte de un "picnic" Nu radeti, nu zambiti, la aparat s-a aflat nepotul care ne-a facut tot felul de salate: de boef, de ficatel, de snitelus, mamaliga, suculet de prune si caise (parca). Pentru tot acest "picnic" a avut nevoie si de multe vase, prin urmare, a cautat el bine si a scos din dulap toate vasele pe care le aveam. A fost dragut pentru ca dupa ce ne-a servit cu toate cele, a pus toate vasele la loc :).

Alice a observat totul in liniste si cred ca a luat si ceva notite pentru ceea ce va sa vina in viata ei din casuta.

Dupa masa copioasa servita celor mari, s-a apucat sa faca si putina curatenie, sa parcheze masinile ( a se citi covorasele din dormitor), a plimbat premergatorul pentru ca el stie sa il foloseasca. Seara s-a incheiat cu un somn dulce pentru copii si ceva liniste pentru cei mari, usor obositi si debusolati dupa atata energie ce s-a revarsat peste ei.

Intre timp a iesit si dintisorul nr. 3, astazi, la 8 luni si fix o saptamana.

In lupta cu primii fulgi de nea

 

Nu am mai iesit afara de ceva vreme, din cauza de vant, de viscol, de ger prea puternic si de lipsa unei saniute. Am avut o incercare intr-o zi cu soare, cu caruciorul, dar mi-am dat seama ca a fost o greseala. Ce-i drept de la mine, de la etajul 7 se vedea totul curatat pe jos, insa pe stradutele  mai mici , care ma conduceau spre bulevard nu era deszapezit. Prin urmare, am carat caruciorul mai mult in brate, am impins la el de nu mai puteam. Am facut cale intoarsa si am ajuns, intr-un final acasa, nu inainte de a rade si gunoierii de la REBU de mine: " nu e de carucior doamna acum. E de sanie!" Sa le explic ca nu avem sanie inca si ca Alice e prea micutza sa stea in ea, nu era cazul, mi-am vazut linistita de impins caruciorul. 

Ieri a nins mult, dar linistit in Bucuresti si spre seara mi-a incoltit in minte ideea ca am putea iesi un pic afara. Am analizat, din casa, evident, situatia de afara, am asteptat sa vina sotul si cand a ajuns, i-am propus sa dam o fuga cu pitica. Prin urmare, la ora la care in fiecare seara noi ne pregatim de baita, aseara, am tras repede hainute groase, ne-am pus caciulile, fularul si am fugit un pic afara. 

A fost prima ei iesire la zapada , o plimbare scurta pe aleea blocului si cateva poze, ca amintire. Ninsoarea deasa i-a dat ceva batai de cap, nu reusea sa faca fata cu clipitul si era pe punctul de a incepe sa planga din cauza fulgilor care o invadau. A rezistat eroic si pana in final s-a obisnuit. 

Cititi si Cu cantec inainte!

             Intalnirea cu Alice

             Prajitura cu fructe

In weekend s-ar putea sa primim vizita lui Rares, iar el mi-a promis ca vine cu saniuta de la munte sa o plimbe pe Alisuca, "papusica" lui. Asa ca, o sa revenim :)

Premergatorul poate afecta coloana vertebrala a copilului

Am fost acum doua saptamani cu Alice la Regina Maria, la ortopedie, la un control. Fusesem si in luna decembrie, are la piciorul stang un tal valg usor. Am fost la dl dr Sebastian Ionescu, seful Catedrei de Ortopedie pediatrica din cadrul Facultatii de Medicina. Initial am vrut sa ne facem o programare la dr Burnei, insa, cand am aflat ca sunt 200 de copii pe lista de asteptare, am hotarat sa mergem la altcineva, in primul rand pentru ca situatia noastra nu era una grava si in al doilea rand m-am gandit ca nu are rost sa luam locul unui copil, care poate are o problema mai serioasa ca a noastra. 

Ni s-a recomandat sa mergem la dl dr Ionescu si sincera sa fiu , ma asteptam sa am parte de fite si de un ton superior, asa cum ne "invata" multe din somitatile din domeniul medicinei in Romania. Am ramas surprinsa sa gasesc un domn pe la 50 si ceva de ani, care vorbea foarte frumos, calm, politicos si era foarte apropiat cu Alice. Ne-a explicat in final, ce avem de facut, un masaj pe interiorul piciorusului, de la genunchi in jos, pentru a intari muschii si ne-a rugat sa revenim la control. 

Ceea ce am si facut acum doua saptamani. Tal vag-ul s-a ameliorat, deci suntem pe calea cea buna si ne-a recomandat sa facem o serie de exercitii pentru intarirea muschilor abdominali si ai spatelui. Ce mi-a placut mie la el a fost faptul ca de fiecare data ne-a incurajat sa avem incredere in Alice si sa o lasam sa se dezvolte in ritmul ei. Sa nu fortam nimic, sa nu o obligam sa faca lucruri care sunt prea mult pentru varsta ei. In decembrie, desi Alice avea 6 luni, nu statea in fundulet singura, iar intre perne, pentru ca nu am pus-o sa stea, obosea repede. L-am intrebat atunci de la cate luni ar trebui sa stea un copil in fundulet si mi-a raspuns ca intre 5 si 7 luni, insa ne-a rugat sa o lasam in pace, atunci cand va putea, va sta. Sa o stimulam, sa o ridicam, dar in nici un caz sa o fortam sa stea asa. L-am ascultat si intr-o zi, pe la 7 luni si jumatate, am observat cum pitica statea fara nici un fel de sprijin. 

Acum in ianuarie, ne-a spus sa nu o punem in premergator, ham sau alte chestii de acest gen. M-a ajutat foarte mult aceasta indicatie deoarece nu vreau sa spun de cate ori am auzit pana acum: "nu ai pus-o in premergator?", "cum nu o pui?", "de ce?, "o sa mearga mai repede, e vioaie, e pacat sa nu ii dai drumul in premergator.",  "A mea/al meu a fost pus de la 6 luni si a mers repede". Ne-a explicat ca cele mai urate deformari ale coloanei se datoreaza acestui "pus in premergator", ca de fapt nu ajuta copilul deloc la mers, unii dintre ei mergand mai greu din aceasta cauza. Din nou, ne-a explicat ca Alice se va ridica singura, atunci cand va putea, ca totul trebuie sa decurga asa cum a lasat natura: sa  se intoarca pe burtica , sa stea in fundulet, sa porneasca de-a busilea, sa incerce sa se ridice si apoi, sa paseasca. 

Nu aveam premergator, nici primit, nici cumparat, iar dupa aceasta discutie nici nu vom achizitiona unul. Am luat insa, un fel de premergator, de la Chicco, pe care il va putea folosi abia dupa ce va putea pasi. Pana atunci se joaca cu el pe post de jucarie cantatoare :).

Jurnal de bord-diversificarea- 7 luni

Ma tot tin de cateva zile sa mai povestesc cum stam cu diversificarea, dar uneori am de trebaluit prin casa, alteori Alice ma tine ocupata, iar seara sunt foarte obosita. Dar sa trecem la subiect si sa nu pierdem timpul. Luna aceasta am introdus ficatul de pui de curte, branzica, iaurtul si banana. Dar sa le luam pe rand:

Ficatul de pui: am inteles ca idealul ar fi cate un ficatel pe saptamana. Numai ca ficatelul e destul de anost si piticii nu prea il apreciaza, ce-i drept ca nici cei mari nu sunt fanii lui. I-am dat de doua ori pana acum si am vazut ca a acceptat ok . Ieri a fost ziua in care a mancat supa de legume foarte bine si pentru ca pusesem in blender si un ficatel, l-a papat pe tot.

Branzica de casa: a fost primul aliment introdus luna aceasta. Eu o prepar astfel:  fierb 500 ml de lapte (cumpar Napolact de 3.5% grasime), cand incepe sa se umfle adaug in el 4 pastile de calciu lactic (costa cam 6.9 Ron/cutie de 20 pastile) si dupa ce amestec il mai las un pic pe foc, pana incepe sa se branzeasca. Il iau de pe foc si il torn intr-o strecuratoare. Trec branzica prin 2-3 jeturi de apa rece si las sa se scurga. Indicat ar fi un copil sa pape cca 50 g branzica pe zi (asa am inteles si eu de la dr noastra). Impresii de la Alice: nu ii prea place, o cam deranjeaza bobitele mici de branzica, prin urmare, ma chinui in fiecare dimineata sa ii maruntesc cat mai bine branzica printre fructe. Am incercat si cu iaurt, dupa masa, insa nu prea merge, asa ca am revenit la fructe, dar nu am ajuns inca la 50 g/zi.

Iaurt: am cumparat de la Covalact iaurt de casa (sunt unele mici de 100 g) si acum 2 zile am incercat sa fac si eu in casa, culmea e ca mi-a si iesit. Pentru ca am tot cautat pe net cum sa fac iaurtel in casa, m-am gandit sa va povestesc cum mi-a explicat mami sa il fac: fierb  500 g lapte si il las sa se raceasca atat cat sa nu ma friga atunci cand tin degetul in el. Pun 2 linguri de iaurt, il amestec bine, il trec de vreo 2 ori dintr-un vas in altul si apoi il pun in vasul in care vreau sa se prinda. Eu l-am pus in niste cutiute de iaurt, pe care le-am pastrat dupa ce am consumat continutul. Din 500 ml de lapte mi-a iesit cca 450 g de iaurt. Dupa ce l-am pus in cutiute, le-am pus pe calorifer si le-am lasat pana s-au prins (la mine cam de la ora 16 pana la 22). La final, le-am bagat la frigider. Ei bine, lui Alice ii place iaurtul. E primul fel de mancare despre care pot sa spun ca ii place si o mananca fara sa stam sa cantam, sa ne jucam, sa ne maimutarim :).

Banana nu ii prea place, i-am dat la inceput sa manance singurica, ii rupeam bucatele mici si ea le mesteca. Asta a fost o adevarata revelatie pentru mine pentru ca nu i-am oferit niciodata bucatele pe care sa le mestesce si cand i-am dat banana a inceput sa mestece, parca facuse asta de o viata. I-am pus apoi in piureul de fructe si nu ii mai place. Am eliminat-o , dar nici bucatele nu mai vrea. O las un pic in pace si o sa ii dau peste vreo saptamana sau doua, poate revine la sentimente mai bune.

In rest, cum ne stiti, avem si zile mai bune, cand mananca tot si cand ma apuca o bucurie si un chef sa scriu pe blog, evident atunci am o multime de treaba si nu apuc sa scriu un rand. Si alte zile in care mananca asa putin, eu sunt disperata si desi am timp sa scriu un pic, nu mai am nici o tragere de inima. Incerc insa, sa nu stresez copilul si sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu e un copil care mananca tot si cu o pofta de iti vine sa ii mananci mancarea.

Nu e usor, dar faptul ca azi dupa ce a refuzat piureul de legume am hotarat imediat, fara sa insist , sa ii dau laptic cu cereale, ma face sa sper ca sunt pe drumul cel bun.